A-nceput să cadă câte-o frunză,
din surâsul meu însingurat,
e mai trist apusul de pe pânză,
păsările călătoare au plecat
Din clepsidră picură nisipul
măcinând secundele din ceas,
Dumnezeu nu-și mai arată chipul
și nu știu cât timp a mai rămas
Parcă s-ar zvoni în sânge cânturi
de melancolii topite-n jar,
dezertează îngerii din gânduri,
și amaru-i parcă mai amar
Vom închide în amurg cu cheia
amintirea unei mari iubiri,
se mai zbate-n nostalgii femeia
ce-a zidit în suflet năluciri
Cad agale frunzele plăpânde,
încă nu e vremea de murit,
viața viitoare se ascunde
în oglinda altui răsărit...
6 august 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu