Ieri nu mai există. S-a stins.
Soarele ca un șarpe s-a-ntins
printre pietrele ascuțite de râu;
macii pierduți sângerează prin grâu
”Trebuie îngropate frunzele moarte”,
mi-a zis îngeru-n vis, ”...și să mergi mai departe
Viscolul te va-nsoți, troienind înserarea,
ecoul te strigă, urmează-ți chemarea!”
Azi se sfârșește, nu se mai întoarce nicicând,
se-aud ferestrele nopții plângând;
cât de curând devine ieri,
tot ce-a fost nălucire, nu va mai fi nicăieri
Mâine te-așteaptă, lacrimă-fiară,
să-ți întindă paharul de tăcere amară
Și-l bei, însetat de arșița zilei,
și-ți plâng îngerii din cutiile milei...
10 septembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu