Asupra-mi orizontul își întinde
aripile atotcuprinzătoare,
amurgu-abia de mai surprinde
plecarea păsărilor călătoare
Ferestrele din noi se-nchid deodată,
căderea redevine ban de schimb,
un câine-n lună umbrele își latră
și-n suflet frunze galbene se-ntind
Coboară din altare sfinții tragici,
genunchii se înmoaie sub poveri,
din ochii îngerilor magici
se cern înmiresmările de ieri
Ne-așteaptă-n colțul inimii proteste,
un ger siberian ne strânge-n colți,
poștașul nu aduce nicio veste
din partea fluturilor morți
Se-nchide orizontul la pieptar
cu un fermoar de păsări călătoare,
cucuta plânge în pahar
și se aud, izbindu-se, zăvoare...
22 septembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu