Din nou se face toamnă și-n mine ca-ntr-o gară
trec trenuri personale ducând în sus și-n jos,
vechi păsări călătoare, ieșind din timp afară,
cad frunzele amare în sufletul frumos
Ferestrele albastre înnebunesc pe seară
că nu mai pot să vadă din viitor cum plouă,
și-ntr-un final de film, la fel ca-ntâia oară,
redeveni-vom brume din boabele de rouă
Ne vor călca cosașii întârziați pesemne
pe drumul care duce din noi înspre apus,
și ne-or striga pe nume doar negustori de lemne
și nu vom termina ce mai aveam de spus
Din nou se face toamnă, coboară prin trahee
înmiresmări de struguri până la coajă copți,
și tu mă strângi în brațe cu sete de femeie
să nu mai știu de mine când rătăcesc prin nopți...
17 septembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu