Priveam amurgul invadat de îngeri
și mă striga și îmi făcea cu mâna,
și se zbătea în buza nopții luna,
strivită de iluzii și înfrângeri
Tu, inimă, abia mai bați de spaimă,
din cer nu s-a întors nicio solie,
miroase universu-a iasomie
și-s numai eu la cina cea de taină
În loc de nasturi, fluturii încheie
ce-a mai rămas din zborul clandestin,
și de-am putea, chiar ne-am iubi puțin
pe-un pat de flori, iubita mea femeie
Și de atâta patimă să sângeri,
și dorul să ne are ca un plug,
să arzi în mine, ultimul tău rug,
răpusă de iluzii și înfrângeri...
24 iunie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu