De-ar fi să mor ca fluturii, pe-afară,
Să mă-ngropați în flori de primăvară!
Din ochi să-mi crească luminări de maci
Și umbră-mi fie ultimii copaci
Din ghiocei cununi să-mi puneți
Și mergeți mai departe, nu rămâneți!
Că se aprind luminile-n amurg
Și eu mă înalț dinspre stele curg
Sunt pasăre deja, fir de ferigă;
Nu auziți cum îngerii mă strigă?
Nu auziți cum plânge-un curcubeu
Deasupra sufletului meu?
De-ar fi să mor cu brumele de toamnă
Să mă-ngropați în suflet, blândă doamnă!
Să nu-mi mai fie niciodată frig
Și-n visele pierdute să te strig.
De-ar fi să mor în plină iarnă
Când timpul peste mine se răstoarnă,
Să ningă mult, atât de mult încât
Planeta să o ia de la-nceput.
Și să se facă primăvara vară
Prin fluturii ce-au înviat afară
Și să mă întorc cu luminări de maci
În sufletele oamenilor dragi...
1 iunie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu