Iubito, vreau să-ți scriu cu flori
un nou poem de dragoste sublimă,
în brațe-am să te țin până în zori,
c-am rătăcit destul prin nori
tot căutând lumina ta divină
Tu poate n-o să fii aici
și-atunci de dor am să sădesc narcise,
și-am să aprind în suflet licurici
pe care n-ai să poți să-i stingi
și-ai să accepți ninsorile promise
Va ninge peste noi cu siguranță
cu flori de tei și poate cu petale,
și poate-n ultima instanță.
uitând de lașitate și prestanță,
vom colora cu vise acea cale
ce duce de la mine către tine
și de la tine-n vise l-amândoi,
și poate-o să ne fie bine
când coborâm prin serpentine
și-oprindu-ne-n final să spunem: NOI
14 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu