joi, 19 februarie 2015

ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA

        Rănit de moarte în amorul propriu de strâmba aia de soacră-sa care , neținând cont de faima lui ,îi tăia macaroana în fiecare zi de câte ori vroia fizicul ei ,Fănel călărea sictirit prin munții Vrancei cu gândul la ciobanii din partea locului cu care spera să înjghebeze o oștire vrednică de a-i alunga pe turcaleți din Moldova .
     Calul i se blegise de tot se visa la Neptun ,la mare , la soare ,unde iepele de la herghelia Mangalia aleargă pe plajă aproape goale .Că nimeni nu le mai poate ține în chingi pe căldurile astea tropicale .De harnașament le mai amintește nerăbdătorilor armăsari -trecători grăbiți de instincte primare -doar câte-o panglică subțire de curea trecută provocator pe sub coada vopsită în cele mai diverse și moderne culori . Calul făcea spume că , pe lângă greutățile vieții sale bântuită de fantasme , mai trebuia să-l care și pe mototolul de Fane ,dar nu necheză că auzise el la școala de gloabe  că moldoveanul era iute la mânie și nu era indicat să-l zgândări ,că lesne îți lua grupa sanguină în vârful spadei .
      Printre bălăngăneli , Fane zări o căsuță țărănească ,cu living-room ,nenumărate dormitoare ,bucătării și alte acareturi . O bătrânică șucară îl luă din scurt pe Vodă :
     -Care-i mersul pe aici ,gașpere ?Scopul și durata vizitei...Fane evită un răspuns frontal și încercă s-o aburească pe babă :
   -Frumoasă gospodărie aveți ,mătușică ! Sunteți cumva mămică de parlamentar ?
    - Nu ,aș vrea eu , dar tăntălăii ăștia ai mei nu s-au băgat în politică .Din nenorocire , casa este făcută cu greu ,din muncă cinstită , c-ai mei sunt ciobani și câștigă bine .
      - Cât mă bucur că mai sunt oameni harnici în Moldova ! Cred că are preț bun brânza , c-altfel chiar și pentru voi era greu să investiți atât...
        -Are o laie .Nu cu oile câștigăm parale ,ci cu turismul.
         -Adică ?
         -Adică pe aici ,prin munți,bântuie toată vara franțuzoaice ,englezoaice și nemțoaice nesatisfăcute de frumusețile din țările de unde provin .Astea sunt rele de muscă ce nu s-a pomenit , le întrec și pe basarabence ,dacă poți să-ți imaginezi! Din pricina aista  umblă numai pe la umbră ,prin tufișuri ,cu băieții mei după ele ,sub pretextul că le teleghidează , adică le sunt ghizi .Acu ,ce le-o fi făcând  ,cum le-o fi teleghidând , nu știu ,sigur e că toamna când coboară cu oile pentru iernat ,flăcăii sunt plini de bani .De valută ,meștere ,de mălai adevărat.
         -Mătușică ,înțeleg că din banii ăștia și-au cumpărat multe oi ...
          -Aiurea ,oile sunt acoperire pentru fisc .De la un timp nici nu mai fată ,că mai sunt câteva vădane ca și mine , că berbecii i-au fript flăcăii la focurile de tabără făcute cu turistele . Și cum oaia fără berbec e ca berbecul fără oaie ,lucrurile nu stau prea grozav în turmă . Ca să glumesc un pic cu tine  ,că te văd cam supărat , avem oi dar mei...nu ,dacă înțelegi ce vreau să spun?
          -Înțeleg , înțeleg ,că în alte condiții și eu sunt tare la ghidușii .Uite ,și noi la Suceava avem țânțari  ,dar muște tot ca meii voștri.
          -Ha ,ha , ha...știi că-mi placi !Hai pe prispă la un visechi mic ,fac cinste .Nu descăleca , e loc destul că pe aici își duc băieții mei caii putere în garaj .Și zici că ești din Suceava ?
            -Nu madame ,acolo lucrez.
          -Cum să lucrezi acolo ? Moldovenii își au serviciul la Brașov sau la București .Și nu mă lua pe mine cu franțuzisme că mă supăr.Eu nu-s de-alea de le întinde băieții mei la soare ca pe șerpoaice .Vrâncioaia-i fată bătrână ,cu brâul de lână și cu mine ori vorbești civilizat ,ori mă scutești .Clar ,mister ?  
          -Iartă-mă , mătușico ,dar nici nu știu cum te cheamă ...  
           -Păi eu ce-ți spusei adineauri ,sau nu prea te ajută fasungul. Vrâncioaia îmi zice .
          - Frumos nume ,de unde ți se trage ?
          - De la Vlahuță .Îl știi ,nu ?
          -Nu.
          -Atâta lipsă de cultură nu pot să accept .E Vlahuță care mă trăgea de gentuță .Na ,că ți-am zis-o ,nu te mai holba așa ,e un spirit de glumă .Și ce faci la Suceava ? Vinzi haine second-hand ? Ești pește ?
           - Nu Vrâncioaio , nu sunt pește . Sunt domnitorul Moldovei . 
           -Aoleu !Vai de capul tău , prăpăditule ,că n-ai fost în stare să înveți o meserie cinstită ! Și ,mă rog , ce cauți pe aici,cumetre ? Nu trebuia să fii la război ?Că eu așa am auzit că merg lucrurile în țara asta : fiecare cu treaba lui .De-un par exampl :băieții mei trebuie să fie la franțuzoaice ,acolo sunt .Tu de ce nu ești la luptă c-am auzit că numai cu asta te ocupi ?
           -Am fost ,mătușico , dar am șters-o englezește că turcii erau cam nervoși și-n condițiile astea nu prea era indicat să stau pe acolo.
            -Vrei să zici că ai luat-o pe coajă ?
            -Cam da.
           -Aoleu ,te-ai tâmpit ? Păi dacă pun turcii laba pe noi s-a dus naibii turismul din Carpatian Garden ,că nici măcar Elena Udrea nu vrea să aibă de-a face cu ăștia  .Franțuzoaicele nici atât ,că ele e moarte după ciobanii mei .
Că e celebri .Unul  care le-avea cu limbile străine a apărut într-o creație de mare circulație .
           -În ce capodoperă ?
           -În Miorița .Vorbea cu oaia .C-avea o oaie melancolică căreia i se năzărea din orice că pe băiatul meu îl paște primejdia morții .
            -Și nu era adevărat ? 
            -Sanchi ! Flăcăul e sănătos , n-are nicio gară cu nimeni ,e valabil-valabil ,n-are cazier ,ce să-l mai laud ,e O.K. .
             -Și oaia ce zice de chestia asta?
             -Nu mai behăie nimic că într-o seară băiatul a venit mai aghesmuit decât de obicei , s-a culcat lângă ea și au început să discute în contradictoriu pe tema ancestrală a incompatibilității dintre consumul de alcool dublu rafinat și amorul fizic .  În plus ,l-a cicălit cu vechile obsesii legate de destinul fiului meu .Când m-am trezit dimineața și m-am dus să dau la găini ,Miorița se unduia în bătaia vântului ,pe culme ,sub formă de pastramă și cârnați .A fost bună ,recunosc , a mers de minune cu o tămâioasă de Cotnari .M-a uns la suflet și pe beregată dar ,într-un fel , tot îmi pare rău după ea .Că mai sporovăia cu feciorul meu în nopțile lungi de iarnă când franțuzoaicele e departe  .Dar ce să-i faci ,asta-i viața ,nu poți să fii și cu fusu-n brâu și cu sufletu-n rai .Dar să revenim la chestiune , c-am divagat destul .Cu ce te pot ajuta ?
             -Mătușico ,am nevoie de ostași .Sunt mulți ghizi prin munții ăștia ?
             -Vreo zece mii .
             -Și turiste?
             -De trei ori mai multe.
             -Și se descurcă ?
             -O ho... ho... Și încă nu-s de ajuns că oferta băieților e mai lungă decât cererea .
             -Asta-i perfect Poți să-i convingi să m-ajute la război ?
             -Eu îi conving ,că d-aia-s Vrâncioaia .Dar te costă...
              -Cât ?
              -Fănele ,știi cum e cu economia de piață : când ești la ananghie nu te ajută nici dracu .Te costă mult și să nu începi să-mi împui capul cu patriotismul , cu dragostea de țară ,tra, la, la ,la ...că la mine nu ține
              - Cât ?Că n-am timp de negocieri .
              -Auzi , Fănele ,tu vezi bine prin ochelarii ăia ?
              - Văd perfect ,n-am niciun fel de probleme .Ăștia-s ca și-ai matale ,de soare .
              -Dacă zici că ești ochios ,uită-te de jur împrejur .Așa ,înalță-te pe crupa calului .Vezi toți munții ăștia .Dacă mi-i dai acum, pe loc ,fiii mei sunt ca și ai tăi ,îi călăresc pe turci de-i deșală . Garantez .Eu cunosc finalul legendei .
              -E-n regulă ,mătușă.Până-ți fac zapisul butonează celularul că n-avem timp de pierdut  .
              -Of course ,duglișule ! Dar de ce descaleci ?
              -Vreau să mă duc la baie.
              -A , nu te deranja ,că băieții mei nefiind duși prea des la oraș ,n-au prevăzut așa ceva pentru vila lor .Așa că fă și tu ca ei ,chit că ești domnitorul țării...
               -Adică ?
               -Adică du-te-n porumbul din spatele casei și pune-ți calul să stea de șase  ...
Promoușăn
    Cu ajutorul lui Dumnezeu și al legendelor din " România pitorească '', Fane i-a pus cu botul pe labe pe turci .E drept că labele le aveau la Dunăre .Dar ăsta era un lucru pozitiv ,că astfel se mai spălau și ei pe picioare .Așa că în perioadele de pace ,Fănel făcea ce știa el mai bine : chefuia crunt ...După care îl vizita pe Daniel Sihastru ,singurul personaj din acea vreme care avea tupeul de a-l contrazice și a-l beșteli fără perdea și fără să-și piardă dovleacul .D-aia zic că ar fi păcat să pierdeți primul full-contact dintre acești băieți faimoși din calendarul creștin-ortodox care s-a desfășurat în niște circumstanțe deosebite : Fane venea de la striptis ,de la Cotnari... 

joi, 15 ianuarie 2015

Să nu mai moară copilașii-n somn

Când mor copiii în somn de sărăcie
ar trebui să se deschid-o pușcărie
în care să se îndese politrucii
pân s-or întoarce din morminte pruncii
Din țara asta fără loc sub soare
pentru cei mici cu ochii de cicoare
amenințați de frigul-minereu
a dezertat scârbit și Dumnezeu
Și nesătulii ne conduc spre iad
pe eșafodul nopții îngeri cad
și nu-i mai apără de moarte nimeni
nu mai apucă nici s-ajungă tineri
Să dai o lege ,Doamne, pentr-o zi
să se-ntoarcă-n trupuri îngerii
ce ți-au venit plocon de întristare
aprinde focul Tău cel mare
și arde-n el toată stihia
ce-a îngenuncheat în tină România
și-a aruncat-o-n nesătula groapă
pe care guvernanții-o sapă
Și dă-ne pentr-o clipă dezlegare
să-i luăm de mâini și de picioare
să-i prăvălim cu sete în noroi
în groapa pregătită pentru noi
Că asta merită acești borfași
suflete putrede de bogătași
ce ne-au prădat și ne-au vândut
să n-avem viitor dar nici trecut
S-atârne anticriștii-n furci
să nu ne mai conducă politruci
să vină iarăși Țepeș Domn
să nu mai moară copilașii-n somn
15 ianuarie 2015 

duminică, 11 ianuarie 2015

Pentru România și Dumnezeu

S-a vândut tot din această țară
până și pământul pe care călcăm
și văzduhul prin care vulturii zboară
sunt vremuri grele dar nu dezertăm
Așa cum l-au înfruntat pe Traian
dacii liberi la Sarmizegetusa
cum a clădit cetăți și biserici Ștefan
și cum ne-am regăsit prin Cuza
mergem mai departe prin vis
România are nevoie de noi
o să fim bătuți cu pietre precis
dar nu ne mânjim cu noroi
din istoria ce se scrie urât
și se rescrie-n orice săptămână
suntem sătui de falsuri până-n gât
și dintre legi niciuna nu e bună
Simțim în ceafă o privire cruntă
sunt pofte ce sufocă România
spinările ne dor de-atâta trudă
minciuna ne apasă sărăcia
Nu mai putem trăi la noi acasă
de atâta frig speranțele se sting
străinii ne fac slugi și pe sub masă
pâinea amară silnic ne-o întind
Suntem nomazii tragici prin Apus
vânduți de trădătorii din guverne
și toată seva neamului s-a scurs
degeaba ni se-ndrugă baliverne
Dar noi proscrișii n-o să abdicăm
vrem să croim o Românie dreaptă
în pământul pe care călcăm
copiii copiilor noștri ne-așteaptă
Să fim așadar prezenți la-ntâlnire
duși prin suflet de curcubeu
de-om pieri vom pieri cu iubire
pentru România și Dumnezeu
11 ianuarie 2015 


Elegia exilului

Nu puteți să mă aruncați în afara lumii
eu sunt singurul meu exil
peste tot sunt psihoze
legate cu-n fir de iarbă vernil
Aceleași păsări îmi cântă
îngrozite în gânduri
și numai pe mine mă văd
schimbându-mă-n câteva rânduri
de pielea ce-mi cade constant
cu toți paraziții strecurați înăuntru
o umplu cu paie și cu neant
să nu mai pot niciodată să intru
Așadar nu mă alungați în afara lumii
nu-mi mai trageți sufletul cu-n fitil
pe orice cruce m-ați bate
eu sunt singurul vostru exil
9 ianuarie 2015

Elegia conflictului cu ideile mele

Demult sunt în conflict cu ideile mele
m-au luat la țintă
și-mi spulberă cu grenade
orice urmă de elocință
Ele iau biata mână de carne
care mai sunt
și o frământă
amestecând-o cu pământ
Și nici n-apuc să-mi scriu
pe vânt epitaful
că din ultimul cuvânt
se alege praful
Îl trage haosul
cu aspiratorul
și-n urma carului mortuar
 flutură o lacrimă
tricolorul
Nu mă căutați în statui
și nici printre stele
Nu mă veți găsi
învins
de ideile mele
8 ianuarie 2015

duminică, 4 ianuarie 2015

Și plâng toți cavalerii teutoni

Trec pe lângă mine ca un pieton
trotuarele mă-nghit cu nepăsare
mă salută totuşi un cavaler teuton
cu-n soi de teutonică disperare
Vitrinele se uită şi se-nchină
le-a cuprins tam-nesam evlavia
mă strigă speriată-o manechină :
hei ,tu eşti ăla cu România ?
Nu-i răspund deşi parcă îi văd
sub măruntaiele de plastic splina
m-ascund de mine însumi în prăpăd
şi mă mir ce tare doare lumina
Îmi duc poverile pe dalele nude
amestecate-n praful vulgar
mă latră toate jivinile crude
confundându-mă cu-n felinar
ascuns în beznă de tragice umbre
ce se lovesc de suflet în grup
femeile de plastic cu vocile sumbre
se furişează înapoi în trup
Dau muzica la maxim răzvrătite
să nu le mai aud cum curg
femei de plastic dezgolite
încă vă simt plecările-n amurg
Dar eu tot singur dau ora exactă
în timpul care parc-a înnebunit
trupul în două vrea să se împartă
pe stradă trecătorii-mi dau delete
Şi nu mă căutaţi că eu
nu-mi ştiu adresa din recicly bin
m-am tot jucat de-a Dumnezeu
şi mi-am redevenit străin
Şi trec pe lângă mine ca un zvon
cu căştile-n urechi asurzitoare
am şi uitat că sunt afon
şi că m-alung cu disperare
din viaţa mea bătută-n cuie
pe crucea cu mai multe feţe
Golgota-n mine sadică se suie
şi m-afişează îngerii prin pieţe
Şi-acolo nu-s locuri de taină
tristeţea s-a-ncuibat în pietoni
vitrinele se sparg cu mare spaimă
şi plâng toţi cavalerii teutoni
3 iulie 2014

Elegia proscrisului

Nu-mi pasă ce scrie în c.v. meu;
numele, studiile, banii,
nu mă interesează nici ordinea în care anii
mi i-a înşurubat Dumnezeu
Amănuntele sunt plictisitoare,
rezultat al rătăcirii prin universul antum,
n-au nici o relevanţă, perdeaua de fum
acoperă existenţa întâmplătoare
Despre suflet nu se scrie nimic în c.v.,
despre spaime, despre libertate,
despre viaţa scurgându-se-n moarte,
nici despre îngerii din poezii
Nici devotamentul nu este înscris,
demnitatea este condamnată,
oglinda te priveşte prin vreme mirată,
din umbra ta se cerne un proscris
fără identitate, ca o cheie franceză,
mecanicul-şef ţi-a rămas dator,
eternitatea a furat-o un impostor
în noaptea dezmembrată pe faleză
Nu-mi pasă de reguli fixate în lut,
am străbătut infernul printre himere,
am desecat râuri înecate în fiere
 şi acum sunt pulbere în vânt
N-am existat ca omul fără chip
şi nu m-am lăsat călcat în picioare,
biografia mea e înspăimântătoare
şi n-o suportă formularul tip
că sunt războaie pe care cu greu
le-am dus pentru o patrie dezmembrată,
în genunchi nu am stat niciodată
decât în faţa lui Dumnezeu
12 martie 2014

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Te zbați ca o pasăre în inima mea

Am învățat de la copaci să stau drept în furtună
de la frunze să cad lin înspre lună
de la strămoși să iubesc munții ninși
de la tine să țin ochii deschiși
să pot vedea frumusețile acestea
să-i spun îngerului de zăpadă povestea
să te trec prin mine ca prin sită
să te simți dumnezeește iubită
De la greieri am învățat ce este vara
de la ciocârlie ce este țara
de la vânt am învățat patima
de la inimă zbaterea
Am învățat să privesc înainte încontinuu
așa mi-am găsit înscris în stâncă destinul
Și nu-mi pare rău cum a fost 
mi te-am învățat Patrie pe de-a rost
cu toți eroii tăi cu toate iernile cu norii
cu păsările călătoare spânzurate de buza zării
cu toți munții aceștia de carne și sânge
cu Dunărea în care sufletul dacilor plânge
Și nu-mi pare rău că-i așa
că te zbați ca o pasăre în inima mea
10 decembrie 2014