STRIGĂ COPACII...

În țara-n care păianjenii fac legea
pe pânza lor se țese fărădelegea
Cad inocenții pradă capcanelor întinse, 
pe culmi despădurite mocnesc focuri nestinse

Întreaga existență e o perdea în flăcări
și zboară-n sens invers neînsuflețite păsări,
Desculț prin grâul proaspăt, însângerat de maci,
dacă nu-ți strigi durerea, ai dreptul doar să taci

Dorm îngerii albaștri, au renunțat la vis,
de-atâta lașitate cad stelele-n abis
Dac-ar ploua cu îngeri, probabil n-ar mai fi
cărări desperecheate de oameni încă vii 

În suflet triste umbre redesenează hărți
ca să trezească, poate, istoria din morți
Se-ntind peste vâltoare nedefinite punți,
strigă copacii ultimi ostracizați din munți

Se pregătesc să cadă din timpul vieții lor, 
înainte să-i lovească vreo coadă de topor
Cenușii nu-i rămâne nici lacrima pe frunză,
căderea lor va rupe blestemul de pe pânză...

23 iunie 2020

Timpul între noi o să sângere

Nici nu știu dacă ai existat,
nici nu cred că-n viața asta ne-am întâlnit,
numai gândurile strivite-ntre pietre de moară
se împrăștie precum norii-n zenit

Nu înțeleg de ce-n visuri apari
după atâtea milenii parcurse,
pe alte cărări neumblate
iluzia noastră se scurse

Vrei să m-anunți că din umbră
alte dureri nevăzute m-așteaptă,
șerpi cu ochii de-azur
dinspre inima ta înspre inima mea
se îndreaptă

”Ai grijă de tine! Nu mai ești de bazalt,
îți cântă cocorii-n privire,
ești un fluture de zăpadă cât cerul de-înalt,
nevăzut de atâta strivire.

Vin păsări de pradă să-ți depene firul,
zborul tău e deodată mai jos,
plânge-n iluzii pierdute zefirul
scuturat peste omul frumos...”

Așa mi-ai fi spus, îngere,
coborât din pedepse cerești,
timpul între noi o să sângere
și-o să uite ce-n suflet îmi ești

Și-atunci în prăpăstii de oameni
m-ascund 
asurzit de ecouri
la care nu știu să răspund...

19 iunie 2020

CÂNTECE PENTRU COPII

LA DESPĂRȚIRE DE ȘCOALA NOASTRĂ

Draga noastră, școală dragă,
multe tu ne-ai învățat,
numai lucruri minunate
care-n bine ne-au schimbat

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)

Draga noastră, școală dragă,

astăzi ne vom despărți,

dar oriunde ne vom duce

noi te vom iubi

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea
(bis)

Draga noastră, școală dragă,
noi aici vom reveni
când se va-ntâmpla minunea
să redevenim copii

Refren:

Și-acuma vine
despărțirea grea,
te păstrez pe tine
în inima mea

(bis)

A SOSIT VACANȚA CU TRENUL DE FRANȚA

Cu jocuri și bucurii
a mai trecut un an,
o să te ascund pe undeva
frumosul meu ghiozdan

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

Dragă carnețele, 
prietenul meu bun,
mă mândresc cu tine
însă tot ți-o spun:
(bis)

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

Școala mea frumoasă 
eu te las acum,
mă întorc la toamnă
pe același drum
(bis)

Refren:

A sosit vacanța
cu trenul de Franța,
hai copii la joc,
cărțile pe foc,
să nu mai citim
că ne îmbolnăvim

1 Iunie 1993 

NE STRIGĂ ÎNGERII ALBAȘTRI

Miroase-a iasomie, zboară fluturi,
prea-plinul inimii se-ntoarce înapoi,
ard amintirile pe ruguri
și curge albastrul cerului prin noi

Răsună clopotele în biserici,
dispar de pe retină monștri,
ne strigă îngerii himerici
și ne sărută-n vis ai noștri

Și ne-amintim că-n cimitire așteaptă,
de veghe oamenilor vii,
toți cei plecați pe lumea ailaltă,
ce-n crucile de lemn vor înfrunzi

Și poate le e sete și de dor
s-or întrupa la miezul nopții-n oameni,
ca tu să-i întâlnești întâmplător,
că, vai, cu ei atât de bine sameni!

Umpleți paharul vieții cu lumină
chiar dacă despărțirea vă mai doare,
călătoria-n trupuri e puțină,
noi suntem praf de stele căzătoare

Să v-amintiți cu-adevărat
de cei ce v-au ținut duios de mână,
sunt îngerii albaștri ce-au plecat
să vă aducă vouă vestea bună...

Când curge mierea dorului prin noi
și-n suflet ard nerostuite ruguri,
hai să întoarcem timpul înapoi,
redevenind în noaptea vieții fluturi...

6 iunie 2020

V-ACUZ DE DRAMA ROMÂNIEI

V-acuz satane profitoare
de drama înjositoare a națiunii, 
de lipsa încrederii în ziua viitoare,
ne-ați jefuit mai rău decât păgânii

E-o sărăcie generală de idei,
la modă e idolatria,
sunt târguri de iluzii și femei
și de rușine plânge România

Procesele de conștiință se amână,
stigmatul părintesc e-abia un fard,
fărădelegea e stăpână,
pe ruguri patrioții ard

Copilăria e batjocorită zilnic,
bătrânii sunt uciși după program,
neomenia e criteriul silnic,
conducătorii poartă același hram

Curvăsăria-i prima între virtuți,
obscenii dau decrete tranzitorii,
sunt condamnați la moarte nenăscuți,
ne sunt servite planuri iluzorii

E-o maculare generală-n țară,
civilizația a capotat subit,
cuvintele se-ngroapă-n călimară
tot universul parcă-a înnebunit

Din jaful general apar imperii
ce se hrănesc cu oamenii umili,
în suflet s-au prăsit alte Siberii
și nu mai suntem Patriei utili

Pe hartă plânge neamul românesc
însângerat de colții hidrei roșii,
de cer zadarnic se izbesc
săgețile ce le trimit strămoșii

Dar ce blestem ne-apasă de ajung
în fruntea țării numai ipocriții,
azi pumnul de zăpadă-l strâng
și cu puterea tragică a minții

v-acuz de preacurvie și sperjur,
de crime înfăptuite ca barbari,
și vă condamn la stânga-împrejur
sămânță blestemată de tâlhari

Și vă cioplesc în fiecare zi
sentințe pentru marele abuz,
și-am să mă-ntorc curând din poezii
să vă privesc în ochi și să v-acuz

de tot dezastrul ce l-ați provocat,
coronaviruși strecurați în sânge,
că nu mai e nicicum de suportat
această Românie care plânge

Am să vă nalț în țepe pân la unul,
pe fiecare după rangul vrut,
pe frânghie nu s-o usca săpunul
că fără scrupul pegrei ne-ați vândut

N-o să scăpați nicicum de acuzații
că prea ați fost pe lume ticăloși,
voi puneți botniță acestei nații,
nu v-a păsat de oamenii frumoși

V-acuz până la capăt și-am să trag
în ochiul hidrei ultima săgeată,
înlăuntrul inimii se zbate-un steag
la care se închină România toată...

26 mai 2020

Nu va rămâne-n urmă niciun țipăt

Și poate vom mai trece oarecând
pe lângă plopii înfiorați de dor,
o frunză va cădea din gând
ca să descuie ultimul zăvor

Nu va rămâne-n urmă niciun țipăt,
din sfâșieri se vor desprinde îngeri,
adagio s-o transforma în cântec
de-atâtea deziluzii și înfrângeri

Când vor cădea ninsorile de sare
voi trece prin lumină lăcrimând, 
ducând cu mine umbra înșelătoare
prin gânduri de zăpadă alunecând

Nu voi striga, n-o să m-audă nimeni,
ecoul s-a-ncuiat definitiv în munți,
în cioburi de oglindă pururi tineri
n-o să ne pese că umblăm desculți

Și poate vom călători eclectici
prin înserări strivite-n amintire,
în noi ard îngerii eretici,
absenți la seminarul de iubire...

25 mai 2020

Lacrimile munților Carpați

Plouă cu flori albe de salcâm,
îngerul s-a reîntors din moarte,
sufletul pe mine îl dărâm
cu toți greierii ostracizați din Marte

O să crească iarba-n infinit,
de atâta verde se va face vară,
fluturii de gând nedefinit
în adâncul inimii coboară

Cuibăresc în sânge rândunici,
puii lor prin mine vor cânta,
plouă cu-nserare și furnici,
hai să-mi fii umbrelă, draga mea!

S-așteptăm febril îmbrățișați
la o margine de curcubeu,
lacrimile munților Carpați
dinlăuntrul sufletului meu...

20 mai 2020

Medicament

Domnule doctor
dă-mi un medicament
să nu-mi mai fie dor
ori de câte ori merg desculț 
prin cioburi de seară,
să nu mai fiu candelă-n vânt,
adevăr,
dă-mi doctore băutura cea mai amară

Scrie-mi o rețetă pe suflet
pentru rănile pulsând sub cicatrici,
să se ascundă-n uitare acel cântec
ce m-a târât prin labirint
până aici

Dă-mi doctore un medicament
să nu-mi mai fie foame de dreptate,
să creeze iluzia
că nu-s eu 
cel ce se îndreaptă spre moarte

Numai atunci 
poți să-ți însușești toate teoriile
despre ultimul zbor,
chiar dacă farmaciile
vor mai face o vreme reclamă la dor...

19 mai 2020 

Fiți generoși cu cei ce nu vă pot iubi....

Pe cei ce nu ne pot iubi
hai să-i uităm
chiar dacă sunt oameni frumoși
Hai să-i uităm
pe cei ce nu ne pot iubi cu-adevărat,
să fim măcar noi generoși

Vei spune: ”...așa ceva nu se poate,”
dar trebuie s-o faci
altminteri le vei căra
toată viața aceasta
umbra nevăzută
în spate

Nu-i altă soluție
oameni buni și frumoși,
uitați-i pe cei ce nu vă pot iubi cu adevărat;
fiți generoși...

17 mai 2020

PE TRUPUL ȚĂRII VIRUȘII SE SUIE

Bântuie gripa prin munții Carpați,
se-nchid spitalele cu chei franceze,
sistemul ne îngroapă-n paranteze
și umblă virușii descreierați

E-o febră generală în Guvern,
de atâta greață-i criză de lămâie,
pe trupul țării virușii se suie
și se lipește sufletul de stern

Ministrul de Finanțe cântă fals
o arie a calomniei pure,
poporul are ce să-njure
până-i dă sângele pe nas

Dansează strașnic politrucii,
horă de lupi în piei de oaie,
toți deținuții scapă din pârnaie,
de foame plâng, în perne, mamelucii

E febră mare-n spațiul mioritic,
asudă rău, drogat cu știri servite,
și toate bucuriile-s strivite
de-un demon de zăpadă paralitic

Nu-i niciun doctor mai de doamne-ajută
să scadă febra marii conspirații,
ne sar la gât gușații, transpirații,
iar noi sorbim paharul de cucută

30 ianuarie 2019/9 mai 2020