Unde te-ai ascuns, copilărie?

Caut drumul spre copilărie
ca un somnambul îmbrățișat de noapte,
nimeni să se-ntoarcă nu mai știe,
s-au pierdut și ultimele acte

Cerul își deschide o aortă,
evadează stelele din ger,
iarna stalagmite noi importă
căutându-și puncte de reper

Haide, Doamne, și aprinde lampa,
un copil în mine a strigat,
să se-ntoarcă în retină stampa
și toți brazii care s-au uscat 

Dă-le drumul îngerilor iarăși,
să plutească prin frunzișul meu,
și-adă-i înapoi pe-acei tovarăși
ce mă-nfășurau în curcubeu

Fă să ningă, să se strângă-n iarnă
fluturii poveștilor de foc,
universu-n sânge se răstoarnă
nu mai am de mine-n lume loc

Ca un Magellan răpus  de vise,
plec spre tine fără să se știe,
printre atâtea drumuri interzise,
unde te-ai ascuns, copilărie?


23 decembrie 2017