Victima de serviciu a istoriei * Bolile medievale fac ravagii în spațiul carpato-danubiano-hipnotic * Țara generalilor fără armată * Femeile preferă urâții, bărbații-proastele * Mizerabilii: Cosette Chichirău și Scabroche Nicolae * Și ungurii e daci! * Producții record la Ministerul Agriculturii, Inculturii și Imposturii * O nouă păsărică guvernamentală * Mistrețul cu mustăți de argint * Pilda Cristinei * Povestea neromanțată a regelui Mihai
A dat colțul, la 74 de ani, Johnny Hallyday, legenda rock-ului francez. Decesul mortal a stârnit mai multă emoție (în Franța) decât ultima abdicare a regelui Mihai (în România). * Din cauza vremurilor istorice nefavorabile, PSD-ul a transformat mitingul de susținere a propriului guvern într-un prilej de ipocrit omagiu adus fostului suveran. Ca de obicei, minciuna stă cu regele la catafalc. Numai că de data asta monarhul n-are nicio vină * De marea dezbinare a românilor profită la greu Înalta Poartă unde copiii foamei se duc cu daruri și cu promisiuni greu de refuzat, de devalizare a resurselor țării, dacă sunt sprijiniți să devină șefii măcelăriei. Iar americanii, obișnuiți să ia, nu să dea (cu excepția bătăii și a exportului de democrație de cumetrie), îi primesc cu bucurie și le strâng mâna la ușă, ca unor prea-plecate slugi. Și, culmea, toată lumea-i mulțumită! Politicienii nedemni fiindcă ajung dirijorii jafului crâncen asupra României, yankeii fiindcă sunt principalii beneficiari, și rușii deoarece își mențin motivele să facă o excursie până la București când le-o veni cheful de niscai jafuri. Cine plătește toată distracția? Poporul român, victima de serviciu a istoriei. * Criminalii din sistemul de Sănătate ucid cu sânge rece. Criza imunoglobulinei a dus la decesul unei femei din Alba-Iulia, iar un adolescent, îngrozit că nu va mai putea fi tratat, a încercat să se sinucidă! Sănătatea e domeniul în care acționează sadicii criminali pentru care viața oamenilor nu valorează nimic. Mafia medicamentelor, a halatelor albe, care batjocorește și disprețuiește întreaga societate agățată la perfuzii, trebuie lichidată cât încă nu este prea târziu. * În timp ce agricultura e în aer, aviația-i la pământ. Unde, la fiecare trei avioane, se hlizește un general. În 1944, când regele Mihai l-a dat morții pe mareșalul Antonescu, existau 46 de generali. Generali, nu șobolani de birou. Acum se împăunează în oglinda retrovizoare a istoriei vreo 2000 de generali. Nu comandă pe nimeni, fiindcă nu prea mai avem armată, iar nevestele, singurele care ar mai putea asculta de ordinele lor, sunt deja mareșali. Cel mult 10% dintre urmașii lui Moș Teacă nu sunt făcuți la apelul bocancilor. * Viteza medie a trenurilor românești în anul 2017 a fost de 40 km pe oră. În 2018, conform programului de guvernare-alunecare, viteza va crește, în medie, cu doi km pe oră. Numai de nu i-ar trage curentul pe mecanici...* Larry Nassar, medicul lotului feminin de gimnastică al SUA, a fost condamnat la 60 de ani de închisoare pentru pornografie infantilă. Dacă era judecat în România, primea și o decorație. * În ciuda sensibilităților istorice din Orientul Mijlociu, SUA a recunoscut Ierusalimul ca și capitală a Israelului. Nasol moment, mișto colivă! * Femeile se simt mai fericite dacă au parteneri de viață mai puțin atrăgători decât ele. A, d-aia spun ele că bărbatul trebuie să fie un pic mai frumos decât ăla cu coarne! Cine-i încornoratul nu mai spun că se subînțelege. În schimb, majoritatea bărbaților preferă femeile frumoase și proaste. Frumoase, ca să le placă ei, și proaste, ca ele să accepte situația. * Cristiano Ronaldo a câștigat al cincilea Balon de Aur, egalând recordul lui Lionel Messi, cel mai bun fotbalist al lumii inclusiv în acest an. * Scabroche Nicolae a avut o discuție fără perdea cu userizda Chichirez Gâlceava, sau cam așa ceva, căreia, dacă ar fi fost bărbat, i-ar fi dat și un bot în oaie. Cosette l-a acuzat pe Scabroche că e șoferul Mafiei, iar acesta, conform uzanțelor parlamentare, o consideră proastă și nesimțită și o informează diplomatic că are poze cu ea făcând sex anal. Distinsa matracucă nu introduce niciun amendament suplimentar pe ordinea de zi a Facebook-ului, dar, în treacăt, îi dă o pildă și derutatului diliman Cătălin Rădulescu care, citez cu respectul cuvenit instituției legislative, ” s-a îngrășat,(...) râde ca porcul” fiindcă, e evident, ”a mai furat ceva”. Ce să mai zicem?! Numai lume bună în cocina numită impropriu Parlamentul României. Aleșilor, guițați cu mai multă grijă că se apropie Ignatul! * Nouă din zece români își bat copiii în scopuri terapeutice (”pentru binele lor”). Când copiii cresc și părinții îmbătrânesc, rolurile se schimbă. Tot pentru binele lor. * Guvernul a aprobat Bugetul pe 2018, bazându-se pe o creștere economică de 5,5%. Gluma e că, la fel ca în ultimii 27 de ani, Educația și Sănătatea sunt considerate ”priorități naționale”. * La 100 de ani, ciobanul Ștefan Gros din Aninoasa muncește cu carte de muncă! Ar vrea să mai lucreze măcar șapte ani ca să-l depășească pe ta-su,care a dus-o până la 103 ani, și pe bunică-su, care a ras-o pe lumea ailaltă la numai 107 ani. * 80% dintre firmele din comunitățile țigănești din Ivești și Liești (jud. Galați) au comis evaziune fiscală. Restul de 20% n-au fost încă verificate. * Mădălin Ionescu e convins că și ungurii e daci. Poate dacă după d apare și un r. Oricum, absolventul de istorie a dat în mintea invitaților săi de la ”Abces Direct” și ”Hwau-hwau biz”. * O profesoară dintr-o școală teleormăneană a fost bătută la fund și sechestrată în timpul orei de ”Cultură Civică”, de trei elevi. Capul răutăților, un bețivan în vârstă de 16 ani, a fost arestat pentru 30 de zile. Ca să nu rămână mai prejos, un alt repetent, din Constanța, a pălmuit-o pe profa de franceză. Realitatea crudă este că profesorii au devenit cea mai vulnerabilă categorie profesională. Au numai obligații, în timp ce elevii au numai drepturi. Și tupeu. * Din 2018, Vinerea Mare va deveni sărbătoare legală și în România, așa cum este deja în 16 din cele 28(-1) de țări ale UE. E bine, munca prostește. * Mai mult de jumătate din populația planetei crede în existența extratereștrilor. Normal, în definitiv suntem rude. * Deși Simona ocupă locul 1 în clasament, ITF a declarat-o campioană mondială pe Garbine Muguruza, confirmând temerea noastră că ierarhia pe puncte nu este o oglindă fidelă a realității. De altminteri, în finala de la Cincinatti, Muguruza, numărul doi mondial, a bătut-o pe Simona ca pe covoare. * Învățat cu raportările fictive, nea Petrică de la Ministerul Agriculturii, Inculturii și Imposturii se laudă că, datorită indicațiilor prețioase din programul de guvernare-afânare, anul acesta s-au înregistrat recorduri istorice la grâu, secară, rapiță, orz și orzoaică, floarea-soarelui, soia, porumb, cartofi și struguri. Ce vrăjeală de activist are în el! Dacă ar fi scris ”Miorița”, pe ciobanul moldovean l-ar fi durut în sistemul de operare de bilingvismul oii, iar de alde Dragnea și Tăriceanu, care, pe la apus de soare, vroiau să-i facă-n abdomenul burții niscai buzunare, nici atât. * Tot nea Petrică ne anunță că, în ciuda UE, toate șaormeriile vor folosi în procesul de producție carne de oaie, iar majoritatea pinguinilor și urșilor polari se vor înveli cu pilote din lână. Următoarea mișcare vizează pizzeriile, care, conform indicațiilor de partid și de stat la taclale, aflate la loc de cinste, în servietă, printre borcanele de iaurt, vor trebui să folosească numai măsline de oaie. * Băi, nea Petrică, ia mai lasă vrăjeala model 1985 și deblochează piețele tradiționale pentru exportul de ovine. Că e supraproducție, iar fermierii români au marfă de calitate. Avem mult mai multe oi (locul patru în Europa, după Turcia, Marea Britanie și Spania) decât putem consuma. * La Techirghiol a fost descoperită o pasăre intrată fără viză în țara noastră: pietrarul de deșert. Cel mai apropiat areal al acestei păsărici, care se întâlnește din Mongolia și până în nordul Africii, este Orientul Mijlociu. Până acum, la noi erau patru specii de pietrar: negru, sur, mediteranean și răsăritean. Păsăricile parlamentare nu se pun, iar bolovanul guvernamental va trebui să migreze la un moment dat. * Diferența dintre veniturile bogaților și cele ale săracilor au fost, conform Institutului Național de Statistică și Vrăjeală, de 7,2 ori. Iar săracii, majoritatea absolută de altfel, au avut în medie venituri bănești care au acoperit abia 63,8% din valoarea pragului de sărăcie stabilit pentru anul 2017. Atunci cum supraviețuiesc românii? E un alt miracol al istoriei. * După Brexit, românii din Regatul Unit nu au de ce să se teamă: vor fi considerați tot vite de povară. * Pe domeniul de vânătoare din Caraș-Severin, cumpărat de la distinsul bandit Prințul Pol-Pol de Rumani, mistrețul cu mustăți de argint a mai comis un carnagiu. Cumplită boală mintală mai e uciderea de animale fără apărare! Dacă Țiriac vâna de foame, avea o justificare, așa, numai să simți mirosul sângelui, să privești animalul cum se zbate în ghearele reci ale morții, e o dileală maximă. Sadism în stare pură. Cred că miliardarii ăștia în chiloți de tablă ar trebui închiși într-un țarc prin care să-i alerge toți săracii lumii ca să-i împuște cu scuipați. Pe urmă să fie aruncați la șobolani. * Până și cercetătorii francezi s-au prins că civilizațiile din Epoca Bronzului (e aur, mânca-ți-aș!) foloseau metalul de la meteoriți (bogat în staniu, nichel și fier) pentru a confecționa arme și unelte. E ceva normal câtă vreme am stabilit că oamenii e extratereștri. Ce vă mirați așa? Printre armele cu care a fost pitit Tutankamon era și un pumnal realizat din metal meteoric. E foarte clar că oamenii sunt căzuți din nori. Mai ales cei din Guvernul României. * Pe Cristina Tunegaru, profa de limba română, care le-ar trage-o-n scurt și lui Eminescu, și lui Creangă, o mănâncă pilda din ce în ce mai tare când aude de scriitori pe care e posibil să nu-i fi înțeles. Și n-ar vrea s-o pună nici la oral, nici la scris, tot cu de-alde Sadoveanu, Slavici ori Negruzzi, că e reci. Așa e, Cristino, e morți, dar, operele lor sunt mai vii decât idolii falși la care te închini ca proasta-n târg când vinde linguri. Limba și literatura română nu e numai despre ”Ana are mere”. Ți-aș detalia, dar nu-mi place să-mi pierd timpul cu toate nebătutele. Că, vorba lui Sadoveanu, ”nu e vremea sub om, ci omul sub vremuri.” * Regele Mihai a luat-o cătinel spre Regatul Cerului direct din Aubonne (Elveția), marți, 5 decembrie 2017, ora 13. Tot într-o zi de marți, dar cu 96 de ani în urmă, pe 25 octombrie 1921, pe la orele 19,40, venise pe lume, la Sinaia. Cam repede, ceea ce l-a determinat pe pamfletarul Pamfil Șeicaru să-l numească Mihai Viteză, deși puradelul purta prenumele primului întregitor de țară. La naștere au fost trase 101 salve de tun ca să trăiască 101 ani, însă tunarii, conform tradiției hașmanglelii la români, au bifat doar 96, după cum lesne se poate constata. Lor le era frică să n-o mierlească pe la 62 de ani precum regele Ferdinand. Întrucât o ardea mai mult cu mă-sa-mare, regina Maria, prima limbă vorbită a fost engleza. La școala palatină, formată din opt-doisprezece elevi aleși din toate mediile sociale, Mihăiță n-a strălucit, dar nimeni n-a îndrăznit să-i spună adevărul. Până la acest pamplezir de-al lui Carol, el deja fusese rege. La șase ani, în 1927, fiindcă pleziristul de ta-su renunțase la tron pentru o petardă, a devenit cel mai tare din parcarea copiilor cu sânge albastru. Regența a fost asigurată de prințul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Justiție și Casație. Bonus, regina Elena, mama sa, fiica regelui Greciei, care-i dădea pildă viitorului aghiotant regal Jack Vergotti. După ce s-a adresat Parlamentului în pantaloni scurți (Regele era în pantaloni scurți, Parlamentul umbla, și atunci, în nudul gol), a întrebat dacă acum, fiind rege, și-a păstrat dreptul de a se juca. Și-l păstrase, așa că revista ”Time” din 1 august 1927 îl are pe copertă pe regele-copil, în pantaloni scurți. Pasiunile lui au fost șahul, pianul, motoarele de orice fel și procreația. Pe la 13 ani, îi scria din Florența lui Carol că-l roagă să-i cumpere o mașină Alfa-Romeo întrucât Fordul pe care-l posedă e prea puternic. Cum ta-su nu i-a satisfăcut dorința, anul următor îi cere o Augusta Lancia cu două locuri care atingea 110km/oră. După cum lesne se poate observa, puștiul conducea fără permis. Dar așa e regii, deasupra legilor lumești. Prima lui mașină, un Morris, i-o dăruise unchiul său, prințul Nicolae, în 1927, cu ocazia încoronării. Tot în acea scrisoare se lăuda că a fost la vânătoare și a împușcat trei fazani. Și nici permis de vânătoare nu avea! Nu-i rău să faci parte din Casa de Toleranță Regală. După ce Carol l-a detronat, la 1 iunie 1930, Mihai era obligat să umble numai în pantaloni scurți tocmai pentru că ăl bătrân, un individ fără scrupule, vroia să sublinieze ideea că Mihăiță mai are de copilărit, iar lovitura de stat pe care a dat-o cu Iuliu Maniu și camarila regală, e pe deplin justificată. Acum să nu se înțeleagă că umbla și iarna în pantaloni scurți, că i-ar fi înghețat puța, ceea ce nu concordă adevărului istoric. Voievodul de Alba-Iulia a suferit când bagabontul de ta-su a exilat-o pe mama sa la Florența, unde avea voie să o viziteze doar de două ori pe an. În patul regal se zvârcolea Elena Lupescu, o evreică unsă cu toate alifiile vremii. Imediat după ce Carol al II-lea e silit de împrejurările istorice să abdice, la 5 septembrie 1940, Mihai, redevenind rege, o aduce pe mamița în țară. Dar nu regina Elena îl va pune pe piedestalul regal, ci Antonescu, conducătorul țării, alături de care îmbracă, din septembrie 1940 până în ianuarie 1941, cămașa legionară. Mareșalul a respectat instituția regală, iar toate măsurile dispuse de el până în 1944 au avut girul acesteia. Inclusiv alianța cu Germania hitleristă. Regele s-a întâlnit și cu Hitler și cu Mussolini. Cu primul a pălăvrăgit mai mult maică-sa, vorbitoare și de germană, cu al doilea, care i s-a părut ”mai cald”, a parlit el. Hitler i-a dăruit reginei-mamă o orhidee și un tub de antidepresive ”Pervisin”. Pe Mihai nu prea l-a băgat în seamă, considerându-l inferior cizmelor sale. După cum se vede, pe Hitler nu prea-l dădeau manierele afară din buncăr. În 1944, oligarhia politică, economică și financiară a țării, infiltrată până și în dormitoarele Casei Regale, aflată în fața pierderii tuturor privilegiilor deoarece era iminentă ocuparea României de către ruși, își dă mâna cu comuniștii și, împreună, întorc armele împotriva Germaniei. Vârful de lance a fost Mihai, care a ordonat arestarea lui Antonescu fiindcă acesta nu vroia să lase țara ”pe mâna unui copil”. Și în acest caz regele a fost o marionetă, așa cum a fost în cea mai mare parte a vieții lui. Toți l-au folosit pe post de decor. Și Carol al II-lea, și regina Elena, și Antonescu, și rușii, și Diaspora. Monarhiștii zic că la 23 august 1944 regele s-a ridicat deasupra condiției sale, și, dintr-o victimă a istoriei, a devenit un făcător al ei. Fals. Fără comuniști, actul de la 23 august (dată care, ca o ironie a istoriei a devenit Zi Națională între 1948 și 1989) ar fi fost o fâsâială, iar regele ar fi plecat în exil cu trei ani mai devreme. Nu uitați că mareșalul Antonescu a fost predat comuniștilor conduși de Emil Bodnăraș, dus într-o locuință conspirativă din Vatra Luminoasă, de unde a fost preluat de ruși. De la Moscova, unde a fost și torturat, a fost readus în România doar pentru a fi ”judecat” și executat. Regele Mihai a refuzat grațierea celui care i-a dat o dimensiune istorică numai ca să nu-l supere pe noul lui prieten, Stalin, care îl decorase cu Ordinul ”Pobeda”, cea mai înaltă distincție sovietică a vremii, pe care aveau să o primească 24 de persoane, dintre care doar patru din afara URSS. Rușii i-au mai atârnat de gât tinichele și în 2004, și în 2010 drept mulțumire că le-a dat țara pe mână, fără nicio înțelegere prealabilă, în 1944. Asta-i istoria, n-o mai fardați, că nu-i stă bine. Dar comunismul nu se împăca deloc cu monarhia așa că, la 30 decembrie 1947, regele este silit să abdice, primind vestea că va trebui să-și ia tălpășița cu ”un fel de ușurare”, după cum mărturisește, urmată de ”dezgust” fiindcă românii fuseseră de acord cu așa ceva. Realitatea e că românii nu prea mai haleau monarhia. Dar nu din cauza lui Mihăiță, ci a regelui-vagabond care-l procrease. Carol al II-lea a fost promotorul primei dictaturi românești din secolul XX, punând cătușe democrației. În exil, regele s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma, nunta desfășurându-se la Atena, la 10 iunie 1948. Deoarece Ana a trecut la ortodoxism, neamurile ei n-au participat la nuntă. Mai bine, pe urmă ar fi început să comenteze: ba că mireasa a fost grasă, ba că mirele e dezamăgit de trădarea englezilor și americanilor, ba că sarmalele au fost reci, ba că nu s-a jucat cearșaful... Ca să-și întrețină familia, că nu putea să stea cu mâna întinsă la Gheorghe Gheorghiu-Dej (”un om simplu, politicos”, după cum îl caracterizează regele. ”Cu mine s-a purtat întotdeauna corect”), la Petru Groza (cu care se înțelesese amiabil să abdice încă din 22 decembrie 1947, în contradicție cu poveștile dramatice țesute după 1989), ori la rudele mai înstărite de pe tronurile Europei, a practicat meserii dintre cele mai diverse. A fost fermier, broker, pilot de încercare, antreprenor la o companie de electronică, restaurator de mașini de teren. Iar Ana a muncit o vreme ca vânzătoare la magazinul Blomigdale s din New York. A peregrinat prin Italia, Grecia, Anglia, SUA și Elveția, unde, de altfel, s-a stabilit. În 1960 a scris împreună cu Ana piesa de teatru ”The Choice”, al cărei subiect era despre salvarea omului prin credință și despre sistemele capitalist și comunist. Între timp a procreat cu simț de răspundere, îmbogățind omenirea umană cu cinci fete, care mai de care mai cucuiată și mai încoronată. Orice ar zice monarhiștii, era mult curent în reședința regală. Până la căderea lui Ceaușescu nu prea i s-a auzit glasul, deși Europa Liberă îi oferea cu generozitate spațiu de emisie. A făcut-o lată în 1989 când s-a arătat de acord cu rușinoasa declarație de la Budapesta, din 16 iunie, în care ungurii cereau autonomie politică în Transilvania, care ar trebui să fie ”un spațiu de complementaritate”, nicidecum o parte a României. Începuse prăbușirea comunismului în estul Europei, iar regele vroia să nu piardă trenul. Dar și-a pierdut obrazul. La un an după lovitura de stat din decembrie 1989, regele a încercat să vină în țară, să pape și gura lui niște șorici, dar Godacul Roșu, întinând nobilele idealuri ale regalității, l-a trimis la plimbare. Dar regele Mihai era genul de om care nu se grăbea, și dacă-l dădeai astăzi afară pe ușa aeroportului, se întorcea peste doi ani, în 1992, de Paște, pe fereastra istoriei. Vreun milion de gură-cască, amestecați cu puținii monarhiști reali, i-au creat iluzia posibilității redobândirii tronului. Ceea ce nu i-a plăcut deloc republicanului Iliescu care, în 1994, îl izgonește pentru a doua oară din țara care era și a sa. Să nu fi știut regele vorba aia: ”să nu te pui cu prostul că are mintea odihnită?” Dar, între politicienii care-și cunosc interesul, nu există prăpăstii suficient de adânci ca să nu poată fi escaladate, așa că prin 2000 cei doi bagabonți s-au împăcat. În 2001, la Târgoviște, l-am văzut personal pe rege, flancat de cei doi tâlhari, Iliescu și Adrian Năstase, comemorând 400 de ani de când Mihai Viteazul, într-un moment de neatenție, și-a pierdut capul! Din acel moment, legenda pălește, iar omul îi ia locul, dincolo de măsurile de securitate propagandistică ale monarhiștilor care doreau să-l mențină pe un tron imaginar, deasupra problemelor lumești. Singurul scop în ultima parte a vieții a fost să-și scape copiii de sărăcie prin redobândirea proprietăților. Se pare că i-a ieșit combinația, dar pentru copiii noștri a lăsat o moștenire nasoală. Alde Margareta, Prințul Miorlau de Lingebliden ori derbedeul de Nicolae, nu reprezintă o soluție pentru România. Nici măcar una de avarie. Ei nu trec de nivelul clasei politice actuale, adică de genunchiul broaștei. Dacă România și-ar propune să redevină monarhie, așa cum a fost întotdeauna, cu excepția perioadei de după 30 decembrie 1947, ar trebui să-l adopte pe prințul Charles sau vreun puradel de-al acestuia, fiindcă, oricum, la ei, în Regatul Unit, n-au nicio șansă. Elisabeta va trăi cel puțin o sută de ani numai ca să nu-i vadă certându-se. Ca om, Mihai a fost un personaj tragic. Din cauza tatălui a avut o copilărie nefericită, fiind obligat să stea departe de mama sa. Lipsa de afecțiune a tatălui a încercat să o compenseze cu dragostea mamei, devenind un fel de domnul Goe al monarhiilor europene. Pentru asta nu l-a iertat pe Carol Caraiman, pe care, după abdicarea acestuia, nu a vrut să-l mai vadă niciodată, deși ăl bătrân îi solicitase acest lucru în mai multe rânduri. De două ori i-a răspuns cât se poate de oficial și de glacial, la scrisori. Nu a participat la înmormântarea regelui-priapic intuind că nici acesta nu va participa la a lui. A avut parte de o soție energică, iar unele dintre fete l-au cam necăjit. Regele Mihai a intrat în istorie în pantaloni scurți și a ieșit cu picioarele înainte. Nefericitul eveniment nu s-a petrecut în 2017, ci la 23 august 1944, când a predat țara rușilor. Peste 100 000 de militari români au luat drumul de gheață al Siberiei. Iar soldații Armatei Roșii s-au dedat, în țară, la furturi, devastări, violuri, jafuri, omoruri...Dacă actul întoarcerii armelor ar fi fost precedat de un tratat de pace sau măcar de un armistițiu, regele ar fi meritat toate onorurile. Așa, fără niciun dubiu, Mihai I a fost un monarh slab într-o perioadă teribil de grea, în care, principala lui preocupare a fost să-și salveze poziția. Atunci nu gândea ca un rege, ci ca un politician care-și apără interesele personale. Nu i-a ieșit, deși sovieticii l-au lăsat trei ani să creadă asta. Ca un rege mâhnit s-a purtat în ultima perioadă a vieții, când nu mai exista riscul ca istoria să-i mai facă o glumă și să-l întroneze, (aproape) în ciuda voinței sale. Dincolo de bine și de rău, Mihai Întâiul și Ultimul rămâne un personaj de roman în care realitatea îi dă clanță ficțiunii. Iar discursul său, rostit în Parlamentul României, în 2011, are pasaje memorabile: ”Lumea de mâine nu poate exista fără morală, credință și memorie.” Le-a zis-o bine bătrânul rege. Numai de nu s-ar fi supărat Motanul Încălțat ce torcea liniștit în iatacul Margaretei, moștenitoarea tronului iluzoriu.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
10 decembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu