Cum îți mai este?

Sufletul e o pasăre călătoare,

merge pe lângă mine șchiopătând

Câteodată mă întreabă ceva, lucruri banale:

Ce mai faci, Adi? Cum îți mai este?

S-au vindecat rănile sub cămașa de zale?

Când vei fi gata, o să mă întorc negreșit

pe calul tău murg, 

rătăcit între răsărit și amurg

Nu-i răspund. Mă provoacă dinadins.
Simt cum dimineața de iarnă

ghearele prin inimă și le-a-ntins

Sfâșie stalagmitele și le aruncă la câini,

prin golul din jur deznădejdile dau din mâini

Îmi pipăi rănile sub cuvintele-zdrențe,
viermii uitării rod rumegușul din splențe

Merg pe lângă sufletul meu 

șchiopătând ca un autostopist,

nu încetez să mă mir că sunt eu și exist

Nu încetez să mă mir că mă scurg

ca un șarpe de apă-n amurg

Doar ecoul mi-aduce dinspre mine o veste:
Ce mai faci, Adi? Cum îți mai este?

17 decembrie 2017