Ploaie de sfârșit de eră,
Noe și-a-nțesat corabia cu zei,
vom porni și noi după himeră
să privim adânc în ochii ei
Vom călători pe mări învolburate,
adăpost ne-om fi întâmplător,
și-om privi spre țărmuri îngropate
unde toate gândurile dor
Poate vom ajunge pe un vârf de munte
legănați de soarele pieziș,
înveliți în cuta de pe frunte
vom purta stigmatul de proscriși
Când se va retrage apa în tranșee,
vom pleca din nou pe-acest pământ
în cea mai terestră odisee
scrisă de dincolo de mormânt
Următoarea ploaie o să stingă
pâlpâirile dinspre trecut,
poate pân la urmă o să ningă
cu ecouri dintr-un timp pierdut
Dintr-un os de fluture albastru
voi ciopli un testament succint,
plouă din dezastru în dezastru,
plouă cu himere-n labirint...
4 septembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu