Adio, timp pierdut, adio!
nu mă mai prinzi în gheara ta,
pe drumul către mine voi porni-o
să te găsesc pe tine, draga mea
Și mi-ar plăcea să te prefaci surprinsă,
să nu mai recunoști că m-ai iubit
când m-așteptai cu inima aprinsă
pe drumul către minus infinit
Eu am să lăcrimez privind spre soare
și s-ar putea să plouă între noi
când am să-ntind cea mai frumoasă floare
smulsă cu grijă din noroi
Din vis chemarea de adio
se va prelinge-n urma ta,
pe drumul către mine vei porni-o
că-ți va fi dor de moarte, draga mea
Dar unde-am fost cândva, n-am să mai fiu,
doar vântul s-o mai zbate în fereastră,
întregul orizont va fi pustiu
și ninge cu plecări din viața noastră....
4 octombrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu