Cred că a plecat corabia aceea,
s-a izbit undeva, în suflet, de stânci,
n-a mai rămas în urmă nici femeia
cu ochii ei sălbatici și adânci
Nici vântul n-a mai bătut o vreme,
cineva fugise cu sufletu-n gheare,
se poate să fi fost un vultur rănit
de alte sălbatice fiare
Într-un târziu culorile amestecate
au redevenit curcubeie,
deși nu mai plouase de un veac
din ochii tăi sălbatici, femeie
Și totuși a înflorit orhideea
strecurându-se prin țesuturi, în sus,
când a plecat corabia aceea
din albastrul inimii spre apus...
1 octombrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu