Îmbătrâneam așteptându-te. Iubeam
drumul pe care n-am mers.
În oglindă pe-altcineva întrebam
cum pot întoarce timpul invers
De-aș putea povesti
viscolul din inima mea,
s-ar întoarce acea zi
și n-ar mai pleca
S-ar urca în copacii tăcuți
ce-și scutură deznădejdea în mine,
îngeri pierduți
pe drumul ce trece prin tine
Dar n-o să știe nimeni cât doare
fericirea de-a aștepta un tren nevăzut
călătorind numai noaptea
dinspre viitor spre trecut...
7 octombrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu