N-am să mai bat la ușa aceea
pe care a trântit-o vântul
ce viscolea dinspre tine
Atât de tare a trântit-o
că s-au prăbușit toate
scările pe care urcau,
dând la o parte
pânzele de păianjen,
îngerii dezgropați
din amintire
N-am să mai bat la ușa aceea
care s-a închis brusc
tocmai când întindeam mâinile
să ating cerul
cu degetele
N-am să mai bat la ușa aceea
de zăpadă
în spatele căreia
stau cu pumnii strânși
așteptând să mi se întoarcă
sufletul
din călătoriile lui
dureroase...
25 octombrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu