Sunt tristul ecou al zilei de ieri,
te caut prin mine, nu ești nicăieri;
nu-i nimeni în golul din jur,
timpul s-a scurs răpus de sperjur
C-o umbră în brațe adorm,
visele umblă după îngeri pe țărm,
ecoul se ascunde-n nisip,
trec nori de zăpadă pe chip
Amurgul criptează confuzii,
răsari și dispari din iluzii,
se-aprind candelabre de ceară,
plouă în mine cu toamna de-afară
Încă mai zboară invers prin retină
fluturii alungați din lumină;
caută înapoi o cărare,
dar sufletul meu rătăcește pe mare
23 octombrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu