Noi nu mai semănăm cu noi demult,
ne-a curs cerneala limpede din inimi,
desculț prin suflet nu mai umblă nimeni,
nimic n-a mai rămas din ce-a fost mult
În brațe ducem umbrele din noi
și, ezitând la fiece răscruce,
se așază peste trup aceeași cruce
în care băteam cuie amândoi
S-a stins în catacombe rugul sfânt
sub valurile proaspete de brumă,
eternitatea clipei ne consumă
și plouă cu tristețe pe pământ
Și ce păcat că nu am fost mai mult
decât ecouri încuiate-n inimi,
desculț prin suflet nu mai umblă nimeni,
noi nu mai semănăm cu noi demult...
21 aprilie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu