De ce porțile inimii s-au închis?
De ce a căzut zburătorul din vis?
Îmi crescuseră aripi albastre
din iluzia dragostei noastre
Îngerii ascunși în unghere uitate
desenau curcubeie și stele pătrate
De atâta fericire și zbor
eram viu în cuvânt, eram rană și dor
Erai vie și tu, erai candelă-n vânt,
înflorind într-un ochi nevăzut pe pământ;
pe acolo ieșisem dintre spaime și eu,
ne iubeam îngropați într-un vechi curcubeu
Din surâs cobora răsăritul de rouă,
ne striveam inocența într-o patimă nouă;
rânduiam absolutul, rânduiam să ne fim,
să visăm, să zburăm, să iubim...
Pe un drum înspinat magia s-a scurs,
inima s-a umplut de neant și a plâns,
îngerul a căzut din albastru-n abis
și în sufletul gol porțile s-au închis...
4 aprilie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu