SUSPENDAT ÎNTRE VIAȚĂ ȘI MOARTE

Când toate-n jur se prăbușesc

de-atâtea ipoteze false,

mi-e dor de raiul pământesc

dar buzele-mi sunt arse

Mi-amintesc magia, încleștarea,

îngerul cu ochii de rouă,

clopotul de zăpadă, mirarea,

sufletu-n care plouă

Viața are gust de ferigă 

aidoma alegerilor noastre,

când inima te strigă

se-aud plângând păsări albastre

Te ascunzi sub umărul meu...

”Lasă-mă să mă lipesc!” 

De jur-împrejur curcubeu:

”Pân la sfârșitul lumii te iubesc...”

Închid ochii 

și mă sprijin de zid,

mi-e teamă că n-ai să fii aici

dacă-i deschid

S-au întâmplat atât de multe

de când mi-ai trântit ușa peste inimă

și cerul în tâmple...

Am ars încontinuu pe rug

și de câte ori mă privește oglinda

îngerii fug

Am renunțat la măriri, la aplauze false

încercând să regăsesc surâsul

buzelor arse

Dar toate sunt zadarnice:

toarnă-mi durere în suflet, paharnice!

Dorul de tine e semnul de carte

ce mă ține suspendat între viață și moarte...

22-23 aprilie 2021