Ninge, iubito, din neant, cu flori,
le-aduce crivățul aflat pe moarte,
tristețea absolută ne desparte,
suntem pe lume simpli cerșetori
Aud ecoul cum se-ntoarce-n sine
lovindu-se în ziduri de bazalt,
o umbră îmbrăcată în cobalt
nu mai găsește drumul către tine
Eșecul înălțărilor spre cer
la doi nu poate fi împărțit,
mi-e sufletul o lamă de cuțit
din care mușcă demonii de fier
Mai mult decât a fost povestea noastră
n-o să mai fie pe pământ nimic,
când ochii din zăpadă mi-i ridic
se sparge-n amintire o fereastră
prin care zboară înapoi
timpul frumos, ucis de spaima ta,
va ninge încontinuu prin perdea
cu toate lașitățile din noi
Zadarnic vom striga de sub zăpadă,
e imposibil să-nflorim subit,
atât de tare te-am iubit
că nu mai vrea oglinda să mă vadă...
7 aprilie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu