TOAMNĂ

Plouă în suflet cu amurg,

tristețea cântă la vioară,

plâng frunzele în vechiul burg

sub pași pierduți de domnișoară 

Iubito, dacă treci prin frunze

să-ntrebi copacii despre noi,

de ce pictează atâtea pânze

prin care bântuie strigoi?

Pe unde s-o fi dus ecoul,

pe unde-or fi desculții îngeri?

Toamna-și deschide larg cavoul

pentru tăcere și înfrângeri

Și plouă numai cu amurguri

legate de-nserări c-o sfoară,

se-aprind luminile în burguri

și sufletul din trup coboară

Pe cioburi calcă cu sfială

să nu trezească îngerii cuminți,

toți fluturii s-au îngropat în boală

și toți copacii și-au ieșit din minți...

16 septembrie 2021