Îmi pare rău, atâta pot să spun,
eu sunt, iubito, ultima întâmplare
ce-a înfruntat veacul nebun
și și-a legat corabia de mare
Nu-i locul meu aici, printre ruine
în care nu mai locuiesc viteji,
și de atâta dor de tine
am să îngrop în trupul meu diezi
Spre clopotul din turn vor trage vulturi
în căutarea timpului pierdut,
dar vor dormi îngerii mei pe scuturi
că timpul nemilos i-a tot cernut
Acestea fiind spuse s-ar putea
să treacă prin retină vechi priveliști,
și-un os de pin fixând în gând o stea
să fie ultima dintre opreliști
Și-asemeni rătăcitului din vise,
ce își spunea-n războaie Odiseu,
voi arunca o mână de narcise
în calea sufletului meu
Să înflorească-n urmă pașii
asemeni aurorelor polare,
iubito, noi suntem ocnașii
ce și-au legat corabia de mare...
7 iunie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu