Aici, în tăcere, te aștept,
nu e nimic altceva ce aș putea face,
absența doare așa de tare,
mă sfâșie emoția copleșitoare,
războaie-n suflet, niciun zvon de pace
Număr orele fără tine,
nu știu cât mai pot aștepta pe pământ,
mi se zbate în tâmple un nor,
pulberea mi se-mprăștie-n vânt,
și pe un rugul inimii-n flăcări
mă topesc de dor
Ai găsit fereastra prin care se poate pătrunde
în inima mea, pe sens interzis,
în ziua în care ai căzut din vis
în brațele mele flămânde;
și, de atâta uimire,
de iubire
nu m-am putut ascunde
Mi-e dor de tine mai mult decât
o pot spune în cuvinte
Voi fi mereu aici, așteptându-te,
chiar de mi-ar lua-o sufletul înainte
De-aș fi știut unde ești
în toate viețile mele trecute și viitoare
m-aș fi amestecat cu visele tale până când
prin timpul meu ai fi trecut desculță
ca o rază de soare
Brațele mele lacome-ți îmbrățișează umbra
ca să mă simți aproape chiar și când ecoul dintre noi
se izbește de pietre, de copacii crescuți în noroi;
tu ești lumina aceea desenată pe coală,
ești aerul din camera goală!
Te iubesc mai mult decât te iubesc cuvintele mele
și mi-e dor de tine!
Și când ești aici
în sufletul meu se-aprind licurici
Din clipa în care te-am văzut
travesând lumina fecundă,
am găsit motivul
de-a te iubi până la sfârșitul timpului
și încă o secundă
Tu ai fost răspunsul la toate întrebările mele
scrise pe pietre, pe cerul albastru, pe stele
Mi-e dor de tine mai mult decât pot spune
și voi fi mereu la acea răscruce de vânturi
așteptând o minune
De atâta dragoste sfâșietoare
munții inimii devin ruine,
dar îngerul îți va arăta cărarea
ca să poți ajunge la mine
Drumul tău trece prin sângele meu
de când ai început să curgi ca un izvor de munte
dinspre tâmple în jos
prin timpul neasemuit de frumos
Pentru tine, acasă e în inima mea
pentru că tu ești tot ce mi-am dorit
de când am redevenit infinit...
29 iunie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu