PROFESORI TRIȘTI MĂRȘĂLUIESC SPRE MÂINE

Profesori triști mărșăluiesc spre mâine

în căutarea drepturilor lor,

tot bat la poarta corbilor

pentru mucegăitul colț de pâine

Pe-acolo politrucii șușotesc

c-această tagmă pururi suferindă

vrea puntea demnității s-o întindă,

o punte pentru neamul românesc

Această lumea s-a-mpărțit în găști,

în triburi, în partide și în secte,

și toate doleanțele-s suspecte

pentru perfizii purtători de măști

Cine-s profesorii de vor dreptate?

De ce n-acceptă să mai fie sclavi?

De ce se-arată lumii tot mai bravi

și nu se dau din calea pegrei la o parte?

De ce vor să înfrunte ignoranța

când ignoranța-i literă de lege?

Ce-au cultivat aceea vor culege,

de ce au mai trezit din somn speranța?

Ei au uitat că i-au trecut prin școală

pe toți nerozii sufocați de vicii!

Și după atâta chin și sacrificii

tot pe nerozi i-nfruntă la răscoală 

Așa de strâmbă e societatea

că proștii îi conduc pe cei deștepți!

Stau cărturarii în furtună drepți

tot încercând să-nfrunte nedreptatea

Mărșăluiți soldați nefericiți ai lumii,

e dreptul vostru de a fi exemple,

doar viitorul poate să contemple 

cum i-ați cioplit o treaptă națiunii

E atât de tristă azi această țară

și nu se mai trezește din coșmar,

s-a tot umplut paharul cu amar,

dar, vai, nu se mai face primăvară!

Bobul de grâu nu mai devine pâine,

nici păsările călătoare nu mai vin,

de atâta nedreptate și de chin,

profesori triști mărșăluiesc spre mâine...

12 iunie 2023