Aș vrea o ultimă îmbrățișare
să mă legăn ca o candelă-n vânt,
acea îmbrățișare care doare,
rază târzie de soare
rătăcind pe pământ
Uneori cuvintele dor, altădată mor
între traverse, printre pietre, pe șine;
mă lovește câteodată un dor,
un dor sfâșietor
ce se zbate între mine și tine
Aripile de ceară mă poartă printre nori
spre țărmuri necunoscute;
în jurul meu doar câmpuri cu flori
prin care trec desculți uneori
îngerii răniți pe redute
Undeva m-așteaptă îmbrățișarea dureroasă,
din visul meu coboară atunci o scară
pe care urci melodioasă
și la fel de frumoasă
ca-n dimineața aceea amară
Și totuși nu mai e nimic de făcut,
aripile m-au dus prea aproape de soare,
sufletul a plâns și-a tăcut
și-a pierit și-acel tânăr recrut
strivit de propria îmbrățișare...
20 iunie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu