E plină lumea de femei frumoase,
cerul albastru le-ncastrează-n ramă,
coboară din înalturi dureroase
și se preling ca mierea peste rană
Și dacă n-ar fi fost pe-aici,
prin emisfera noastră cerebrală,
n-am mai fi fost pe lume licurici
și-am fi zăcut milenii după boală
Să mulțumim acestui timp suav
că sunt lumină dimineața-n zori
și trec desculțe prin apusul grav
mânându-și cârdurile de cocori
De n-am fi fost doar jumătăți de suflet
n-am fi știut ce căutăm și cum,
n-am fi avut refren la niciun cântec,
nici dâre noi n-am fi lăsat pe drum
E bine totuși că ne rătăcim
adesea-n brațele de îngeri,
că știm pe cine și de ce iubim
și suntem ocrotiți după înfrângeri...
11 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu