MĂ DOMINĂ O SETE ÎNGROZITOARE

Crengile încep să mi se usuce

una câte una;

în suflet cară fluturi luna;

de ieri, de azi, dintotdeauna

Mi-e sete, intru desculț în râu

dar paharul mi se sparge în palme;

nu pot să-l umplu

și toate cioburile se hrănesc cu carne

Beau apă cu sete de cămilă

până când mi se schimonosește chipul;

o să spui c-ai auzit strigătul leului

scormonind cu gheara nisipul

Mă strângi în brațe și te afunzi

în adâncul ființei mele pe unde

nu a călcat niciodată vreo umbră,

doar parfumul cărnii tale pătrunde

”Să iubești pare atât de simplu!”,

rostești lovindu-te de pietre, de alge,

te strig dar nu mai aud decât ecoul

cum de zidu-înserării se sparge

O, cum te pot iubi, 

se aprind lumânările-n spini;

timpul e o cicatrice imensă,

iar noi, doar doi străini!

Viața se scurge printre pietre de moară,

amintirile de abia se salvează 

dintre razele soarelui

căzut perpendicular pe amiază

Ce a fost al meu doar al meu va rămâne,

niciodată nu merg prin trecut la-ntâmplare,

doar petalele risipite de vânt

vor pluti alandala spre mare

Nu pot să spun ce am pierdut,

nu am toate răspunsurile mereu,

câteodată mi se pare că m-am născut mai târziu

decât sufletul meu!

Încă te aștept în insomnia mea,

mă domină o sete îngrozitoare,

luna cară în suflet fluturi

printre imense semne de întrebare...

15 iulie 2023