Ne-am iubit toată toamna,
și iarna ne-am iubit, și primăvara
până a dat colțul ierbii
și a plesnit mugurul
Ne-am iubit până când
ai fost atât de sigură
de iubirea mea
încât i-ai dat cu piciorul
Vara s-a întins între noi
ca un șarpe de apă
și ne-am iubit
fără să ne mai vedem
decât în pauzele de publicitate
ale destinului
Tu deja înfloriseși
și-ți răspândeai parfumul
în golul din jur
Mi s-a părut prea mult
și m-am retras
în cea mai adâncă scorbură
a sufletului meu
Ce s-a mai întâmplat spre toamnă
nu vreau să-mi amintesc;
caii proaspăt potcoviți
au trecut peste sufletul meu
ducându-l târâș până la prima intersecție
Și l-au lăsat acolo
ca să se vindece de sine însuși
Ne-am iubit,
mi-amintesc atât de bine,
dar nu a fost de ajuns...
20 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu