Pământul a crăpat de sete,
pe buze, scoarță de copac,
deasupra lumii țipă un erete
și-n cosmos toate păsările tac
Un soare orbitor ieșit din zare
își scoate ochii din orbite,
ia foc lumina și se-aruncă-n mare
și-n sânge curg oglinzile ciobite
E-o arșiță cumplită, ziua-i vatră
în care ard păpușile de scânduri,
arunc în cosmos cu o piatră
și cad cocorii surghiuniți din gânduri
Deschidem ochii mari, surprinși de păsări,
săgeți de foc se-nfig în cerul lor,
întreaga existență arde-n flăcări
și-n univers se pierde un cocor
Când vine seara, soarele se duce
să ardă alte lumi de nedescris,
și ne urcăm posomorâți pe cruce
și adormim să pară viața vis...
1 iulie 2024
