Nu acuza puterile străine
De tot ce-i rău, că ele n-ar putea
Să-ți smulgă un capăt de ață, române,
Dacă lașii din vârf n-ar trăda
Nimeni nu ți-ar mai pune gâtu-n jug
Și nu ți-ar drămui colțul de pâine,
Dacă n-ar fi atâți ticăloși
Ce vând la prețuri de nimic ziua de mâine
Ce s-a-ntâmplat, cu tine? Ce s-a-ntâmplat
De accepți stigmatele noi?
Când taci și țara-i scoasă la mezat,
Istoria e-o dâră de noroi
Popor bolnav, te rog să te faci bine!
Nu renunța la dreptul de a fi!
Dă foc în piață falselor cutume,
Fii demn și liber, n-accepta robii!
Ajunge atâta suferință fără vină!
Ajunge atâta lașitate nefirească!
Primește-n suflet iar acea lumină
Ce-a curs din cer în Țara Românească!
Hai, sus, te-așteaptă viitorul!
Se-aude-n glasuri de copii frumoși,
Adună-te și întinde-le covorul
De iarbă-n care odihnesc strămoși!
Puterile străine nu au nicio șansă,
Un fir de păr să smulgă n-ar putea
De ai ieși măcar o zi din transă
Și ai striga: ”Aceasta-i Țara mea!”
21 iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu