Am o întrebare pentru tine,
îmi spune îngerul surâzând:
dacă te-ai putea întoarce în timp,
ca să retrăiești un singur moment din viața ta,
care ar fi acela?
Nu i-am răspuns;
o lumină albastră dăduse năvală,
curgea peste mine
și mă îmbrățișa
cu o tandrețe infinitivală
Te rog să-mi răspunzi!,
se auzea îngerul undeva, departe.
Dar eu nu mai eram acolo,
călătoream între viață și moarte
și acea lumină sfâșietoare
îmi străbătea sufletul
precum o rază nemiloasă de soare
Pășea desculță printre fluturi de lumină,
prin rouă, printre flori sângerii,
iar de jur împrejur
cântau îngerii
Niciunul nu mă întreba nimic,
era atâta magie în ochiul de fată
că nu mai voiam
să mai plec nicăieri, niciodată
Numai timpul mă privea pe fereastră
și nu mai știa ce să facă cu mine
Abia de i-am văzut zâmbetul amar
înainte să-și trimită secundele să mă sugrume
”De m-aș putea întoarce în timp, îngere,
i-am răspuns, strivit în colții de lei,
aș fi acea lumină albastră
din ochii ei...”
9 iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu