Tăcea întunericul, tăcea,
doar eu îi înțelegeam tăcerea,
o lacrimă din inimă se prăvălea,
o lacrimă amară ca fierea
Anotimpurile se amestecaseră;
eram iarnă și vară,
păsările călătoare plecaseră
în călătoria amară
Hai să dansăm, ți-am zis,
să zburăm cu aripile noastre de ceară spre soare
Știi să dansezi dansul dragostei?
Îmbrățișează-mă și aruncă-te-n mare!
”Niciodată n-am dansat așa,
legănată de ape. pe stânci,
un rug de flori mi-e sufletul
și-am să mă pierd în ochii tăi adânci
Nu știam acest cântec, e așa de frumos
și de amar ca tine!
Magie absolută de jur împrejur,
ești partea ce lipsise din mine
Să rămânem îmbrățișați
în acest dans dureros
până la sfârșitul iubirii,
până când nisipul clepsidrei
se va scurge din omul frumos...
7 noiembrie 2022/9 iulie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu