SĂMÂNȚA ADEVĂRULUI

Bună seara, întunericule, vechiul meu prieten,

am venit să vorbesc cu tine

Un vis tulburător îmi invadează somnul

Singur alergam, singur, 

prin arșița deșertului,

prin frigul iernii polare

Mă așteptau mulțimile

să le aduc sămânța adevărului

risipită de vânt

Ascultați-mi cuvintele,

le-a spus tăcerea mea,

nu vă mai închinați idolilor falși,

lăsați lumina inimii să vă călăuzească!

Iubiți până la capăt, iubirea-i magică,

doar ea va aduce răspunsurile așteptate!

Iubiți-vă Patria,

e singura cale spre voi înșivă!

Iubiți tot ce-i frumos,

revărsați-vă bunătatea fără limite

Iubiți-vă bunicii, părinții, copiii! 

Iubiți oamenii, păsările, fluturii, 

florile, cerul albastru!

Distrugeți armele ce otrăvesc pământul,

nu lăsați veninul să vă înece sufletul!

Pe străzile înguste ale vieții pământești

fiți lumină călăuzitoare!

Bună seara, întunericule,

am venit să vorbesc cu oamenii aceștia.

Ascultați cuvintele

așa cum le-a rostit tăcerea mea!

N-am să le scriu pe pereții peșterilor,

pe zidurile de beton ale orașelor,

nici pe aripile păsărilor călătoare

Dacă vă prefaceți că nu le-ați auzit,

ascultați liniștea până nu e prea târziu;

iarna nucleară e atât de aproape!

Bolile sufletului sunt nemiloase,

nu le lăsați să vă tulbure somnul.

V-am adus adevărul,

aruncați-i semințele pe tot pământul!

Va ploua din ochii îngerilor și vor rodi.

Numai atunci tăcerea va vorbi

și toate rugile, toate cântecele mele

vor avea sens...

31 iulie 2024