Revoltă 2014

M-am izolat de lume şi de tot

eu nu particip la  complot

această clasă de borfaşi barbară

ce pus-a stăpânire azi pe ţară

îi calcă în picioare pe bătrâni

cu înverşunare de păgâni

copiii îi hrănesc cu aurolac

în fiecare lider zace un drac

şi iadu' au readus la viaţă

mi-e silă Doamne şi mi-e greaţă

de această cloacă odioasă

ce ne pătrunde în suflet şi în casă

că sunt vedetele acestui timp meschin

şi varsă prin ecran venin

şi nu putem să respirăm de ei

de-aceşti neîndestulaţi mişei

O Doamne fă-i pe-aceşti borfaşi

s-ajungă în curând ocnaşi

să scoată sare scormonind cu gheara

c-au pus stăpână în ţara noastră Fiara

24 februarie 2014

Latră un lup

Latră un lup în mine,latră tare
Ca un câine evadat din închisoare
E multă carne crudă în jur
Multă umilinţă,batjocură,sperjur
Statuile au devenit aeroporturi pentru muşte
Fiecare pe fiecare vrea sa împuşte
Colcăie ţara de investitori de otravă
Mioriţa nu e decât o oaie bolnavă
Văd numai umbre bizare pe străzi
Încălcând legile vechilor voievozi
Istoria devine un sens giratoriu
Latră un lup în mine  premonitoriu 
Am sa plec la vânătoare de umbre 
Dimineţile acestea sunt  sumbre
O să ucid fiarele o să muşc din blestem 
Demult de istorie nu mă tem
Urlă lupul din mine fraţilor
Ascultaţi-l:e lupul din suliţa dacilor...

Marșul întoarcerii Basarabiei acasă

Să bată clopotele la Putna, să bată
Noi suntem aici prima Armată
Ne tragem seva din strămoşi nesupuşi
Avem o patrie înjunghiată-n piept de ruşi

Avem o patrie ruptă pe hărţi
Nu mai putem trăi în două părţi
Suntem poporul mitic, neînvins
Focul străbunilor nu s-a stins

Suntem Români, Români de viţă veche
Suntem Români, popor fără pereche
Hai, fratii mei, să reînviem trecutul
Hai împreună azi să trecem Prutul

S-aducem Basarabia acasă
Că Basarabia e sora ta frumoasă
Să bată clopotele la hotare
Pentru Români si România Mare

S-anunţe bucuria peste tot aprozii
Să iasă-n catedrale voievozii
Că Basarabia s-a reîntors acasă
Şi Basarabia e fiica ta frumoasă

Bine-ai venit, tu, Basarabie, acasă!
Tu, Basarabie, măicuţa mea frumoasă!

Elegia calului de lemn

Mi-am trecut viaţa printr-o felie de pâine

Cum strecoară ocnaşii spirtul zilei de mâine

N-au rămas prea multe gunoaie ,rebuturi

Nu sunt morminte de care ai vrea să te scuturi

Am fost demn ,am trăit cu suflet românesc

N-am dat cu râtul în teică porcesc

N-am făcut victime colaterale

N-am fost un om de două parale

Am strigat când alţii aveau nevoie de ajutor

Am tăcut când m-au biciuit cozile de topor

N-am dat înapoi renunţând la principii

N-am băut ,n-am fumat,n-am avut alte vicii

Am cărat în spinare destinul celor desculţi

Plânsul lor l-am ascuns în lacrimile mele prin munţi

Am fost în fruntea Mişcării Naţionale

Când idealurile o luaseră aiurea la vale

Tovarăşii de drum au înfipt în mine cuţitele lor

Am mers sângerând înainte ,singur împotriva tuturor

În urma mea fluviul îşi adună apele,creşte

Merg înainte,Dumnezeu mă călăuzeşte

Nu regret nimic, aşa mi-a fost scris

S-o iau pe jos prin Iad spre Paradis

Dacă a mai rămas în viaţa asta ceva de făcut

Mâine dimineaţă o iau de la început

Voi trage clopotele la Putna,la Dealu,la Râmeţi

E atât văzduh în mine că-mi trebuie şapte vieţi

Să-l scot pe tot afară,să redescoperim

Că printre atâtea umbre noi încă mai trăim

Pentru copiii noştri născuţi între cetăţi

Vegheaţi de dacii liberi străjerii fără porţi

Pe drumul plin de spaime ce vine din trecut

Paharul umilinţei l-am spart nu l-am băut

O să mă întorc în codru pe calul meu de lemn

Curaj ,bătrâne lup,e timpul să mori demn 

1martie 2014

De fapt, îngerii cântă

Eram la revolutie, în 25 decembrie 1989

Gloanţele în urma mea se zbenguiau

Mă strângea copca

Înghetaseră iluziile

Era un cer fumuriu

Pe care mărşăluiau oamenii fumurii

Ieşiţi din fabrici de chibrituri

Scăpărau

Eu cine eram ?

Soldatul necunoscut

Jucând într-o dramă

Roluri secundare

Pe vârful picioarelor

Păşeam cu atenţie

Să nu trezesc îngerii

Să mă zboare

Şi din secvenţele episodice

Jucam cu frică începutul

Dar pipăindu-mi sentimentele

Am trezit indiferenţa

Am mângaiat Kalaşnikovul A.P 0396

Si făcându-mi vânt cu pleoapele am zis;

E o chestiune de onoare

Si o sa rezolvam între noi si frica asta

Eram la revolutie

Era seară

Îmi coseam amintirile în veston

Să nu mi le fure careva

Vreun  nenorocit din plutonul de executie

Am scăpat câteva pe jos

Printre bocancii camarazilor

Le-am ridicat cu demnitate

Le-am şters de praf

De mic am fost sclavul onoarei.

Dintr-o dată un cârd de gloanţe

S-a năpustit  din ecranul televizorului

Ceauşescu a fost împuşcat

Ca un câine

Aveam 18 ani

Şi am învăţat ce este onoarea

De la bătrânul preşedinte

Înveşmântat în gloanţe

Pe stăzile oraşului

Plângeau îngerii.Era Crăciunul

La Televiziunea Romana libera s-a facut o ultimă precizare:

De fapt îngerii cântă!

FOTBALIȘTII NU E NORMALI

          De multă vreme se vehicula ideea hegeliană că fotbaliștii nu e normali. Desigur, există argumente solide în acest sens, altminteri postulatul ar fi ceea ce este Andreea Tonciu: o păpușă stricată umplută cu silicon și rumeguș. Păi cum poți să crezi că e cineva întreg la chestia aia de deasupra gâtului care te apără de ploaie, când, numai în chiloți și-n tricou - și-n fața unei turme de bărbați atoateștiutori - aleargă după o drăcie rotundă până-i taie toate apele minerale. Și când reușesc s-o prindă, în loc să se oprească din alergat și să se așeze pe iarba verde, la doi mici și-o ceafă de porc, bașca manele și urină de hamei, îi dau cu piciorul și-o iau de la capăt.

        Curată nebunie, mai are dreptate și Andreea Tonciu, madmozela cu nasul tip politician în campanie electorală. Ea știe, săraca ...Viața i-a fost greu încercată de acești fotbalozauri care o alergau în direct și în reluare fiindcă, să vezi poznă, ea poseda (ptiu, drace, ce-mi iese din metroul gurii!) două mingi și-o tehnică a stopului pe piept ireproșabilă. Se băteau ăștia pe ele dar nu trebuiau să alerge mai departe că reveneau la poziția inițială, fie din cauza arcurilor  de susținere, fie din pricina materialului supraelastic din care erau confecționate .Neîndemânaticii se mai încurcau în propriul dribling când rămâneau singuri în fața porții dar arbitrul nu fluiera niciodată poziția de ofsaid .

        Bine, acum și Tonciu e vinovată, că a exagerat cu convocarea la lotul lărgit a lui Nicolae Mitea,un blonduț ghinionist pentru toți aceia care au avut de-a face, întâmplător sau nu, cu fizicul model ''băiatul care aduce pizza ''și-ți șterpelește borcanul cu untură.

         Fost fotbaliator la Dinamo, s-a transferat la Ajax Amsterdam cu ajutorul fraților Becali care, și din această pricină, își petrec vacanța cea mare la Poarta Albă și prin alte locuri exotice unde nu-i întristare, dar nici îngâmfare . În Olanda a fost considerat o speranță, mai ales pentru blonda de la "Bambi"  (Aia cu '' plângeam când îi vedeam împreună \ plângeam când îi vedeam ținându-se de mână ''. De ce plângea, n-am înțeles niciodată! O fi fost cu DNA-ul de mână, altfel nu se explică...) care l-a iubit ca proasta până s-a accidentat și n-a mai făcut două parale. Între timp, Niki a trecut și pe la Națională, după care a eșuat lamentabil la Dinamo, Petrolul și Chiajna. Cel mai mult însă a jucat la Măruță, în piesa regizată de Dulcineea lui : ''Tu prost, eu proastă, ia-mă de nevastă! '' 

         Cum micșorarea nasului Andreei cu o jumătate de metru l-a prins nepregătit financiar, Pinochina din Sectorul Agricol Ilfov s-a reorientat spre, citez din văgăunile memoriei, ''un bărbat foarte minunat '' și care, o, zei!  ''nu este fotbalist, este un băiat normal'', am încheiat, cu greu, citatul.

         Ce lucru mare e iubirea pe lumea asta! Dar, mă întreb, ce-o fi însemnând pentru Andreea Tonciu ''un băiat normal? Bea apă cu trompa?  Pune gura la pământ și scoate petrol? Duce găleata de gunoi pe mandravelă? Doarme pe lustră? Sau pur și simplu n-o mai bate la cap în trei schimburi?!  Misterul e total și până ce nu va fi constrânsă să spună adevărul la vreo emisiune culturală de după amiază, nu rămâne decât regretul că simpatica liber-rumegătoare, în loc să-și facă o operație de micșorare a nasului, putea să investească într-una de mărire a creierului. Că la divele aste de recamier, creierul mare e de fapt creierul mic, iar creierul mic e sărit din schemă...

14  decembrie 2014

Steaua fără nume

                   Nu vă mai întreb cine a scris piesa respectivă că sigur nu știți. Ho, cu tata, ce vă revoltați așa, știu că vă dă cultura afară din casă, dar n-a scris-o Mihail Sebastian ci Înalta Curte de Casație și Justiție, la solicitarea CSA Steaua București, care a cerut, încă din 2011, anularea mărcii înregistrate de Gigi Becali în 2004. Culmea e că la Tribunalul București, în 17 aprilie 2012, și la Curtea de Apel București, la 20 decembrie 2013, decizia i-a fost favorabilă distinsului patron cu ore fixe de mâncare, plimbare și culcare, dar la ÎCCJ, în prelungiri, latifundiarul a fost ras, tuns și frezat. Asta în ciuda previziunilor emulului lui Dan Pavel, care declarase la mișto că demersul MApN  "e o chestie cu care se fac de râs. E la mintea cocoșului. Toate actele au fost aprobate acum opt ani de vreo opt-nouă generali și colonei de-ai lor "

          Între timp, în primăvara lui 2012, oierul și generalii ajung la un acord cu privire la folosirea stadionului " Ghencea " pentru diferite activități, altele decât pășunatul.

          Procesul continuă și, pe 3 decembrie 2014, Becali pierde, definitiv și irevocabil, brandul Steaua, adică i se interzice să mai folosească sigla, culorile și palmaresul. În viziunea judecătorilor, preluarea de la Armată a brandului glorios de către un privat cam îndemânatic de felul său, a fost ilegală. Cine s-ar fi gândit că un ins bisericos, care și-a cumpărat cu banii jos un loc pe lumea cealaltă, alta decât cea de la Poarta Albă, ar fi fost capabil să hașmanglească Steaua București cu Cupa Campionilor cu tot? Aproape nimeni, cu excepția locuitorilor spațiului carpato-hoțomano-pontic .

                Totuși, Gigi, dacă ar fi fost inteligent, dar nu-l putem suspecta de așa ceva, ar fi putut activa clauza de preempțiune. Păi nu le vânduse iaurt cu sufertașul băgătorilor de seamă din famiglia Stelei? Ba, după venirea lui Hagi, devenise unicul distribuitor de lapte bătut la patru coaste și pentru fotbaliști .

             Și până la urmă ce mare șmecherie este că luptătorul luminii cu el însuși a preluat abuziv clubul Armatei, câtă vreme se știe că acesta fusese înființat tot prin mijloace neortodoxe ?

              La 7 iunie 1947, generalul Mihail Lascăr semnează actul de înființare a ASCA, viitoarea Steaua București, echipa de suflet a lui Valentin Ceaușescu, cel mai mare conducător neoficial din istoria fotbalului românesc. Generalul luptase la Stalingrad unde a căzut prizonier ,după care, în 1945, se întoarce în România în fruntea  Diviziei  "Horea, Cloșca și Crișan ", se ocupă de diverse matrapazlâcuri, inclusiv de falsificare alegerilor din noiembrie 1946 prin care comuniștii preiau pseudodemocratic puterea, iar, drept recompensă, este numit, la 30 noiembrie, același an, comandant al Armatei, funcție pe care o ocupă până în 1950.

              Cum noul club nu avea jucători, au fost transferați samavolnic cei de la echipa industriașului Ionel Mociorniță, numită FC Carmen, după cum era strigată la apelul de seară o gagică cu picioare tip coloana infinitului, care i se lipise acestuia de suflet și de portofel ca marca de scrisoare. Echipa a fost desființată ca urmare a faptului că în decembrie 1945 a refuzat să se lase învinsă de Dinamo Tbilisi, deși Ana Pauker, un fel de Elena Udrea a acelor vremuri, solicitase personal acest lucru ca să nu se supere Stalin, conducătorul de joc de glezne al statelor comuniste. Refuzul a echivalat cu desființarea echipei, în 1947, după anchete prelungite soldate cu arestarea patronului. Așa ia naștere Steaua, prin abuzuri și fărădelegi comise de unii dintre cei mai josnici reprezentanți ai bolșevicilor din obsedantul deceniu .

               Primul meci s-a jucat pe stadionul  "Venus ", cu Dermata Cluj, și, spre disperarea antrenorului Coleman Braun Bogdan, s-a încheiat zero la zero.

                Așadar, preluarea bazată pe iuțeala propriei mâini și nebăgarea de seamă a celorlalți de către baciul aromân a clubului Steaua n-ar fi fost altceva decât un arc peste timp, dacă nu-și băga justiția  coada  .În general, istoria fotbalului este repetabilă, mai ales când are de-a face cu bagabonți

7 decembrie 2014

editorial Arena Buzoiană

Felix și cu Mihaela se plimbă cu umbrela

                       Dacă ar fi să ne luăm după Einstein, universul și prostia sunt infinite. Asupra universului cică  avea unele îndoieli, de prostie era sigur. O fi vorbit serios zburlitul sau o fi aruncat-o așa, la mișto ? Nu cumva tocmai el a pus bazele teoriei relativității ca să nu ne mai înțelegem om cu femeie? Mă întreb ce-ar fi spus, preocupat fiind de problemele globale ale universului, de sinergia faptelor și de meandrele concretului, despre relația abisală dintre Felix nu-mai-știu-cum și Mihaela Țiganu-Rădulescu-Bănică-Scwartzenberg-Etc pe care o știe toată omenirea de la Fălticeni și până la Lehliu-Gară!...Ar fi fost încântat sau i-ar fi dat toate teoriile de-a berbeleacul? ”E” ar mai fi fost egal cu ”mc pătrat”? Mă  îndoiesc. Deci exist ...Ei, vedeți că și noi o ardem cu filosofia? Nimic din ce este omenesc nu ne este străin.

                  Felix ăsta nu e ăla la care se gândește plângând cu lacrimi de crocodil Mircea Badea, ci e dilimanul care s-a aruncat cu dovleacul în jos din stratosferă, fără parașută cu două picioare ,ca să se întrepătrundă la sol cu Mihaela, deși, conform teoriei chibritului, nu mai avea nevoie de respirație bușon la bușon. Și după cum zic cronicarii saltului în gol, austriacului nebun i-a fost atât de dor de girafa din Carpați încât, în grabă, a depășit viteza luminii. Băi, ce poate face iubirea din cauza Mihaelei: se șterge cu legile fizicii la the popow! E adevărat, dacă se lega de arzoaică în stratosferă și o lua la vale spre pământ, nu mai ajungea la destinație. Făcea body-jumping până la sfârșitul lumii ...

                Mă întreb cum s-o simți acum Dani Oțil, băiatul din talaș și plastilină cu care se mai dădea huța petarduța când mai venea pe la țară, de la Monaco ... Cred că destul de foarte nasol, mai ales că a plimbat-o pe bezmetică cu motoscârțâitoarea prin toate hârtoapele, consumându-și energia cu gesturi de pitecantrop îndrăgostit, că așa pretindea iguana că se simte fericită și atinge absolutul cu nasul pinocchian. Cine l-o mai legăna pe mititel înainte de culcare, cine i-o mai da suzeta, cine l-o mai hrăni cu lăptic direct de la sursă? Am zis lăptic? Scuze, iar n-am fost atent la detalii din cauza viziunii mele pășuniste asupra sexului slab și aproape la fel de frumos ca și cel opus. Silicon trebuia să scriu, dar în loc să mă ia mintea pe dinainte m-a luat pixul. Chestie tipic masculină.

                  Dar blândul Elan, atoateștiutorul și atoatefăcătorul fost soț al recidivei, ce-o fi zicând pe-acolo pe unde s-o fi ascunzând de injustiția românească? "Mi-ai mâncat Mi aelo banii și te-ntinzi cu toți golanii!"  Mai mult de atât nu cred că zice că-i destul de bine crescut, Mossadul nu angajează pitici isterici decât s-o tragă de limbă, cu patentul, pe Albă ca Zăpada.

                    Ștefan Bănică junior-junior nu zice nimic, că a și uitat că a fost însurat și cu asta, iar revoluționarul iliescian Dan Iosif a scăpat de revelații mistice și gelozii retroactive prin deces .Totuși, nu-i cea mai bună soluție să scapi de Mihaela Rădulescu: e de ajuns să-i sugerezi că prin conturile tale bate vântul. Altul decât Sorin Ovidiu ...

                      Lista ar putea continua dar spațiul editorialului este limitat și trebuie să mă îndrept spre final măcar cu viteza luminii. Și cu satisfacția că Felix cel cu numele aproape la fel de imposibil ca și al meu, s-a făcut băiat de casă și n-o mai arde pe deasupra hogeacurilor noastre ca Moș Crăciun. Adică, fără parașută. Ba, mai mult, folosește produse românești, aproape naturale, trecute de multe ori prin ciur și prin dârmon. Și se știe că parașutele mioritice țin la tăvăleală. Pentru ele, un salt din stratosferă cu un muțunache din Imperiul Habsburgic contraatacă legat de buric, e ca mersul pe tricicletă.

P.S.  Aștept cu nerăbdare reacția celeilalte devoratoare de pseudobărbați, Andreea Marin-Bănică-Tuncay-Etc. Ca să fie la nivelul Mihaelei n-are la îndemână decât soluția finală de a se cupla cu sultana Hurrem. Soliman Magnificul e prea underground. 

30 noiembrie 2014

editorial ARENA BUZOIANĂ

SPORTUL MINȚII

              Dintre toate sporturile de pe pământ cel mai ciudat este sportul minții practicat cu înverșunare și sadism de cei lipsiți de duh. Adică, pe înțelesul lui  Radu Banciu, mare specialist în porcăism, biciclism și sticlism (în sensul că-i sticlesc ochii după pliurile fustei lui Johnie Walker), e dificil să-ți folosești în spațiul public ceea ce n-ai .  

               Desigur, unii dintre voi, obișnuiți cu cititul, păstoritul și țuicăritul, v-ați putea revolta și ați vrea să-mi strigați ca de la obraz gros la obraz catifelat că sportul minții e șahul și că n-ar strica să mut niște piese în L, să pască niște iarbă ,sau să bea apă rece de izvor, cu proprietăți terapeutice legate de durere și de dor. O fi fost așa mai demult, înaintea erei noastre ,dar acum, în postmodernism, singurele piese de pe tabla în pătrățele, cu succes maxim la publicul televizist, sunt nebunii. Caii nu mai nechează demult, regele e permanent ținut în șah, iar blonda regină a ciclopului de la Cotroceni a trădat monarhia pentru republică  ,după modelul norvegian, brevetat chiar de ea. Și era atât de suavă că la tizul meu, Soare, te puteai uita, dar la dânsa bea. Sau ba, cine mai știe. E clar că între aceste rocade ale istoriei singurii pe care te poți baza sunt spionii, care la poporul român, vorba filosofului fără puță Nicolae Guță, sunt băieți de viață, unde-i pui acolo te îngheață.   Așa că sportul minții a rămas în seama unor dilimani ca Radu Banciu ori Mircea Badea, supranumit și valetul Varanului .                 

                Pentru aceia care au deschis ochii mai târziu din cauza privitului excesiv pe canalele pentru adulți gen ”Antena 3”, Voiculescu e semifondistul care  a alergat pe terenurile stațiunilor de cercetare din jurul Bucureștilor, conform unui program riguros stabilit de marele nutriționist Minciunicopschi, până a luat potul cel mare, cu cazare all inclusive în cea mai exclusivistă locație din România, Jilava Interlop Hotel.  E adevărat, îi lipsesc pupăturile dese și apăsate ale saltimbancului de la miezul nopții, dar în viața de apoi nu poți să le ai pe toate.

                  Simțind că i-au crăpat buzele de dorul Varanului,  Mircică s-a răzvrătit împotriva întregii inumanități care i-a jignit idolul din tablă zincată.      D-aia marele afacerist cu chibrituri fabricate la Gherla - asta da predestinare! -recunoscut din Rahova și până-n Balta Albă drept cel mai mare crăcănăgiu din câți au existat vreodată pe fața și pe lateralele planetei, s-a hotărât să-i dea o bătaie soră cu moartea de la " Acces Direct '', la o oră de maximă audiență, unui alt diliman care a avut neobrăzarea istorică să-i transmită, printre pârțâiturile bicicletei cu motor, cele mai diverse urări de bine, atât lui cât și întregii familii.

                    Din cauza huruielii din capul unidimensional al antenistului nu s-a înțeles în ce context au fost folosiți termenii ciochist, pupincurist, alupigus, și alte asemenea bijuterii ale limbii române populare, cert este că Mircea s-a hotărât să-l facă pastă de mici pe bizon, să-i smulgă organele cu dinții și să i le doneze Varanului, că niciodată nu se știe când ai nevoie de-o identitate nouă.   După care să-i batjocorească umbra și să i-o arunce la câinii de la '' Fotosinteza zilei ''. Și credeți-mă pe cuvântul meu de pioner fruntaș pe stadioanele patriei, că așa ar fi făcut dacă ar fi putut. Badea n-are toată țigla pe casă și, după privirea-i flămândă, ar fi în stare să mănânce carne de om, dacă ăștia c-o găleată pe cap și c-o țeavă care pârâie și scoate fum pe post de coadă  pot fi numiți astfel.

                      Cafteala a fost totală. De pe vremea Olimpiadei de la Los Angeles - orașul îngerilor, pentru francofoni - de la sprinturile Maricicăi Puică, n-am mai simțit asemenea emoții. Ca să nu vă mai țin în tensiune, că vă știu slabi de țâțână, hamsterul lui Voiculescu a luat-o-n mufă de la început până la sfârșit dovedindu-se, dacă mai era nevoie, că numai gura-i de el. Și dacă-i mai dădea ăla două capace, rămânea și fără obiectul muncii, care se știe, de la pecenegi încoace, că bate relaxat sudul corpului omenesc.

                       Acest băiat cu freza dată cu muci a făcut multe prostii pe micul ecran, dar asta le-a întrecut pe toate. Păi cum să provoci pe cineva la bumbăceală când  tu, toată viața, te-ai remarcat prin vrăjeală. Singura întrecere în care Mircea ar fi avut o șansă, ar fi fost maratonul. După viteza cu care fugea prin ring, ca o oaie capie speriată de propria-i umbră, bag mâna în foc ca Mucius Scaevola că motosticlistul  nu l-ar fi prins nici dacă, în loc de coada de mătură cu ghidon și oglindă retrovizoare, l-ar fi alergat cu un  bolid de formula 1.

 P.S.Nu știți cine a fost Mucius Scaevola ? Nici eu nu-mi mai amintesc exact, dar mi se pare un nume frumos...

24 noiembrie 2014

KLAUS, KLAUS, NE-AI SCĂPAT DE MICKEY MOUSE

          Gary Lineker spunea că fotbalul e un joc de bărbați pe care-l câștigă întotdeauna nemții. Asta a simțit-o pe pielea lui de reptilian și Victor Ponta care, în loc să aibă grijă și de generația lui, facebooksistă până la uitarea de sine, s-a lăsat sedus de cântecul de sirenă perversă al armatei de pensionari imună la brizele schimbării.

             Meciul  Ponta-Klaus mi-a amintit de nu mai puțin celebrul Dinamo-Foresta, 4 la 5. Știți povestea, nu-mi mai răcesc gura de pomană. Hai, totuși, dacă insistați, v-o rezum, poate sunt fani care au deschis ochii mai târziu: Dinamo, antrenată de filozoful de  cartier, cu trabuc și cățel, Cornel Dinu, a condus cu 4 la 0 și își trata în sictir adversarul pentru ca în a doua parte a scrutinului, pardon, a jocului, Robert Niță și compania să le dea 5 boabe, una după alta, de parcă uitaseră leasa deschisă .

            Cam asta s-a întâmplat și acum, numai că duminica viitoare nu va fi o nouă etapă să-și poată lua revanșa, așa că Victoraș  va trebui să aibă grijă de copilașii de mingi.

             Și când te gândești că totul era aranjat: se juca pe teren propriu, publicul era format din pensionari înfometați, atras cu  friptură din umbră de iepure și cu miros de pâine caldă, unsă cu untură de urs împușcat în sentimente de unicul Adrian Năstase  ,întâiul hoțoman ,pardon, vânător al țării, prin pădurile bântuite de guzgani rozalii. Arbitrii trecuseră deja pe la casierie, iar folcloristele, lepădându-și fotele și iile inexistente, inspectaseră vestiarele. Șampania era pusă la rece iar caviarul era adus cu caiacul de la gurile Dunării de însuși Fernando Magellan Mazăre, însoțit de niște nimfe culese de la Academia de Expunere și Poluare de pe celebra șosea Hârșova - Giurgeni -Vadu Oii. Ce să mai vorbim, Raiul era atât de aproape că mai că-ți venea să dai o raită prin el, să te amețești cu mirosul de trandafiri și șosete chinezești.

            Dar politica, asemeni fotbalului, este imprevizibilă .Nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește să-i cadă cu tronc galeriei. Și s-a nimerit să fie un oarecare Klaus Johannis, acest Maximilian Nicu al politicii, un neamț bolovănos și pe deasupra și profesor de fizică. Și se știe, profesorii de fizică nu e prea simpatici la un popor de poeți care a fugit de științele exacte mai ceva ca Usain Bolt de tămâie. Dar românii sunt unici pe mapamondul lumii, după cum spunea un distins diliu din Cluj, fost și el catindat fără noroc. Noi am inventat roata nenorocului, triunghiul isoșcel, vorbitul la poartă, mersul biped, creștinismul, narcisismul, sărutul franțuzesc, țuicăritul, liber-schimbismul striptisul și mișcarea de revoluție. Și, evident, paradoxul, noi înșine fiind un popor paradoxal, așezat permanent cu MS DOS-ul în două luntrii. D-aia am și făcut dintr-un neamț antipatic, colțuros, fără copii xerox, fără discurs, nedus la biserica ortodoxă, președinte de țară. Pentru că ne-am gândit - o noutate istorică - că dacă nu e paradoxal ca noi, ca să nu zic mai multe de n-o să mă mai creadă nimeni că sunt mândru că sunt pamfletar, trebuie să fie ceva de capul lui și va echilibra societatea românească. Rămâne de văzut, au mai fost cazuri de mari fotbaliști, aduși cu surle și trâmbițe la cererea tribunei și au sfârșit huiduiți, ba chiar și mai nașpa, împușcați cu whisky, pentru că se înconjuraseră de-un staf îndoielnic ce uita frecvent să pună  la locul predestinat cele patru cuburi de gheață.

             Dar acum galeria îl adoră și-i mulțumește în versuri care m-au făcut  să nu dorm toată noaptea de invidie și admirație : ''Klaus, Klaus, ne-ai scăpat de Mickey Mouse ''. Vorba lui Corleone din Bălcești : ''Fir-ați ai dracu de simpatici !.. ''             

18 noiembrie 2014

 Editorial ARENA BUZOIANĂ