De multă vreme se vehicula ideea hegeliană că fotbaliștii nu e normali. Desigur, există argumente solide în acest sens, altminteri postulatul ar fi ceea ce este Andreea Tonciu: o păpușă stricată umplută cu silicon și rumeguș. Păi cum poți să crezi că e cineva întreg la chestia aia de deasupra gâtului care te apără de ploaie, când, numai în chiloți și-n tricou - și-n fața unei turme de bărbați atoateștiutori - aleargă după o drăcie rotundă până-i taie toate apele minerale. Și când reușesc s-o prindă, în loc să se oprească din alergat și să se așeze pe iarba verde, la doi mici și-o ceafă de porc, bașca manele și urină de hamei, îi dau cu piciorul și-o iau de la capăt.
Curată nebunie, mai are dreptate și Andreea Tonciu, madmozela cu nasul tip politician în campanie electorală. Ea știe, săraca ...Viața i-a fost greu încercată de acești fotbalozauri care o alergau în direct și în reluare fiindcă, să vezi poznă, ea poseda (ptiu, drace, ce-mi iese din metroul gurii!) două mingi și-o tehnică a stopului pe piept ireproșabilă. Se băteau ăștia pe ele dar nu trebuiau să alerge mai departe că reveneau la poziția inițială, fie din cauza arcurilor de susținere, fie din pricina materialului supraelastic din care erau confecționate .Neîndemânaticii se mai încurcau în propriul dribling când rămâneau singuri în fața porții dar arbitrul nu fluiera niciodată poziția de ofsaid .
Bine, acum și Tonciu e vinovată, că a exagerat cu convocarea la lotul lărgit a lui Nicolae Mitea,un blonduț ghinionist pentru toți aceia care au avut de-a face, întâmplător sau nu, cu fizicul model ''băiatul care aduce pizza ''și-ți șterpelește borcanul cu untură.
Fost fotbaliator la Dinamo, s-a transferat la Ajax Amsterdam cu ajutorul fraților Becali care, și din această pricină, își petrec vacanța cea mare la Poarta Albă și prin alte locuri exotice unde nu-i întristare, dar nici îngâmfare . În Olanda a fost considerat o speranță, mai ales pentru blonda de la "Bambi" (Aia cu '' plângeam când îi vedeam împreună \ plângeam când îi vedeam ținându-se de mână ''. De ce plângea, n-am înțeles niciodată! O fi fost cu DNA-ul de mână, altfel nu se explică...) care l-a iubit ca proasta până s-a accidentat și n-a mai făcut două parale. Între timp, Niki a trecut și pe la Națională, după care a eșuat lamentabil la Dinamo, Petrolul și Chiajna. Cel mai mult însă a jucat la Măruță, în piesa regizată de Dulcineea lui : ''Tu prost, eu proastă, ia-mă de nevastă! ''
Cum micșorarea nasului Andreei cu o jumătate de metru l-a prins nepregătit financiar, Pinochina din Sectorul Agricol Ilfov s-a reorientat spre, citez din văgăunile memoriei, ''un bărbat foarte minunat '' și care, o, zei! ''nu este fotbalist, este un băiat normal'', am încheiat, cu greu, citatul.
Ce lucru mare e iubirea pe lumea asta! Dar, mă întreb, ce-o fi însemnând pentru Andreea Tonciu ''un băiat normal? Bea apă cu trompa? Pune gura la pământ și scoate petrol? Duce găleata de gunoi pe mandravelă? Doarme pe lustră? Sau pur și simplu n-o mai bate la cap în trei schimburi?! Misterul e total și până ce nu va fi constrânsă să spună adevărul la vreo emisiune culturală de după amiază, nu rămâne decât regretul că simpatica liber-rumegătoare, în loc să-și facă o operație de micșorare a nasului, putea să investească într-una de mărire a creierului. Că la divele aste de recamier, creierul mare e de fapt creierul mic, iar creierul mic e sărit din schemă...
14 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu