sâmbătă, 14 martie 2015

A murit Corbiță

Corbiţă era căţelul cuminte
ce se juca pe lângă foc
şi ne iubea fără cuvinte
dar astăzi nu mai e deloc
că l-au ucis dulăii cenuşii
ca să îi fure o iubită
şi nimeni nu mai poate şti
dacă-a avut o moarte fericită
aşa cum i-a fost viaţa de căţel
El zilnic se ducea la şcoală
ştia şi geografie , fel de fel ,
doar muzica i se părea nasoală
că mai răgea câte-un măgar
de se cutremura natura
a fost un căţeluş şucar
şi-n colb mi se dădea de-a dura
când mă-ntorceam de la oraş
se gudura să-i dau bomboane
avea privire de pungaş
cerşea fără să-i fie foame
Şi toţi copiii îl iubeau
şi-i ascultau vocea plăcută
şi-l alintau şi se-alergau
s-a stins o lume absolută
Şi când venea acasă fiica mea
îi povestea tot ce-a făcut
i se-aprindea în ochi o stea
şi-un fluture-i zbura din trup
Acum pe unde-o fi zburat
eu sunt convins că-n raiul sincer
Corbiţă dintre noi nu a plecat
ne va păzi fereastra ca un înger
Doar trupul s-a călătorit
că l-au pisat în colţi dulăii
Ce tristă-i lumea care l-a iubit
şi plâng de dorul lui chiar şi călăii
12 august 2014

Nouă puișori

Nouă puişori se jucau prin ploaie
mama i-a chemat la ea sub copaie
ei nu au venit ,construiau bărcuţe
le dădeau pe apă :cât sunt de drăguţe...
Dar pe urmă brusc s-a-nteţit furtuna
n-au mai văzut poarta şi-au fugit întruna
şuvoiu-i surprinse pân' mai sus de brâu
îi târî năvalnic , îi aruncă-n râu
Dau cu disperare mută din picioare
ciocuri scot din apă ,se zbat şi mai tare
Ce bine-ar fi fost de-ar fi ascultat ,
ar fi stat acasă pe un pat uscat...
Mama intră-n apă-i aruncă pe mal
însă patru pui s-au dus în aval
Îi strânge sub aripi pe ultimii cinci :
-Să nu mai plecaţi vreodată de-aici...
Soarele apare ,este cald şi bine
puişorii negri se joacă-n grădină
parcă-i strigă mama să vină înapoi ,
nu vor să audă puii cei vioi
Îi cheamă natura , razele îi ard ,
ies pe sub portiţă dincolo de gard,
pieptul de curaj deodată se umple :
patru dintre ei se jucau c-o vulpe
Ea le-a povestit c-are puişori
să meargă să-i vadă , s-or întoarce-n zori...
Au plecat doar patru , cu pasul grăbit ,
e frumos la vulpe că n-au mai venit
Şi nu înţeleg de ce-a lor mămică
le spusese zilnic să le fie frică...
A crezut-o numai puiul cel mai mic
care ,dând crezare ,n-a păţit nimic...
9 august 2014

Cleo

Ca un tigrişor de pluş
Ascuns după perdea
Pisoiul jucăuş
Toată ziua se legăna

Fetiţa mea-l alintă
Şi-l rostogoleşte pe jos
Îl învaţă să nu  mintă
Că nu-i frumos

Face prostii câteodată
Deşiră timpul mereu
Îl iubeşte lumea toată
Şi-l pedepsesc doar eu

Îl trimit la plimbare
Să-nveţe ce se cuvine
Şi ca din întâmplare
Sare-n braţe la mine
18 decembrie 2005


Codiță


Ieşit din oala de cafea cu lapte
cu ochii migdalaţi şi labele-botoşi
cu somnul se lupta şi printre şoapte
mai mârâia la semeţii cocoşi

Adulmeca înserarea şi dădea de ştire
când vulpea inspecta pe la coteţ
şi-amuşina copiii cu iubire
aşa era Codiţă: un isteţ

Aşa era Codiţă… căci s-a dus
a fost o noapte friguroasă
lătrase viforu-n apus
şi s-a întors bolnav, în zori ,acasă.

Nimic nu l-a mai vindecat,
injecţii, lapte, mângâieri fierbinţi ,
nici Dumnezeu la care ne-am rugat
nici lacrima copiilor cuminţi.

Şi a plecat Codiţă dintre rochii ,
să nu-l mai doară întristare noastră ,
pe lângă apa ce-o veghează ochii
ce curge lin ca Dunărea albastră

Nu ne-am văzut din acea zi
în care-a emigrat în cer
însă-l aud cum latră-n poezii
şi  dintr-o dată mi se face ger
14 martie 2004

Visul puiului de urs

În dumbrava mică
toată noaptea-a plâns
după a lui mămică
un puişor de urs
Ea s-a dus în noapte
căutându-şi hrană
el visează lapte
o mare stacană
Şi-i visează blana
caldă, maronie,
îi e dor de mama,
mi-a spus asta mie
Următoarea noapte
puiul mic de urs
s-a scăldat în lapte,
toată noaptea-a râs
Doarme dus acum,
mormăind uşor,
ursoaica postum
l-a hrănit cu dor
7 iunie 2014

Puiul de rândunică

Cin' mă strigă prin grădină
Parcă-i vântul,nu e vântul
Este mama şi-n lumină
Se învăluie pământul
Ea mă strigă să-mi arate
Cum un pui de rândunea
Cu aripa mică bate
Tare la fereastra mea
Îi dau drumul,intră-n casă
Se aşează pe oglindă
Unde doar Miorlau motanul
Ar dori cumva s-o prindă
Însă eu îl iau de coadă
Şi-i servesc neică-o papară:
-Măi, motane,fii cuminte ,
Stai cu şoarecii pe-afară...
2 martie 1996 

Exces de zel

Vai de mine! Ce ruşine
Dacă mă întrebai pe mine
Îţi spuneam că nu-i frumos
Să-ţi laşi scamele pe jos.
Şi cum umbli tura-vura
Ai să-mbolnăveşti natura
De aceea îţi zic acum:
Nu stârni motani pe drum
Firimiturile rebele
Lasă-le la păsărele
Tu oricum nu pierzi nimic
Le eşti tuturor amic
Faci în juru-ţi numai bine
Vai de mine! Mi-e ruşine
C-am certat acest dulău
El nu este câine-rău
E curat ca o pisică
Grijuliu ca o mămică
Se joacă cu bucurie
Cântă, ştie poezie
Îi alintă pe copii
Şi-i învaţă şmecherii.

Am făcut exces de zel
Recunosc: am fost purcel.
25 februarie 2009




duminică, 1 martie 2015

ADEVĂRATA SCRISOARE A LUI GIGI BECALI CĂTRE COMANDANTUL PENITENCIARULUI

                               Domle  comandant, camarade
  Susenatul Sfântul george beCali deținut pe nedrept  la aici din motive de politică, fotbal și terenuri extraintrasupervilane, vă aduc rugămintea de a nu periclita destinul sorții mele de scriiitor și să-mi permiteți să mai scriu o carte  că vin de acasă și mie dor de masa de scris ca de oile mele care e în staulul de aur, singure și triste .
Cred că știți c-am mai scris două cărți, nu mai știu cum le cheamă dar e f. f. f. frumoase ,e cu coperți tari. Pe una,  Neamul Șoimăreștilor, am văzut-o într-un film cu florin Persic și am scris-o pe loc, dar i-am schimbat finalul că mie nu-mi plăcea cum ardea casele boierulu . I-am făcut altele pe loc, pac-pac, cu porți de inox  și geamuri termopan. Ăia din clanul Sadoveanu, care are activitate infracțională în sectorul cinci, zice că ei a scris-o și mi-a furato cu mașină cu tot . Nu ia crezut nimeni, că ei e hoți, nu scriitori, ca clanul Becali, care de mici ne-a plăcut cartea. Eu scriu, ei să citească, că nu-s Napoleon și să scriu și să citesc.
Vă spun un secret, eu am scris și Frații Jderi, că m-a inspirat frații Costea și petarda aia a lor de le-a înmuiat genunchii și nu mai e buni de nimic.
Și vreau să mai scriu și Scrisoarea a treia că Eminescu ăla a cam dat buleală .Cred că era sărac și când ești sărac miroși a prost . 
Vreau să mi-l trimiteți pe Memeu să mă servească la masă, ca să nu mă opresc până nu s-o rupe pixul,  și pe cineva din galerie să aibă pe cine pocni câmnd l-oi întreba de transferul lui Elton. Îl vreau și pe Dan Pavel la zdup că aici e un  loc numai bun pentru scriiitori .
Aș vrea să-mi aduceți și un pictor sămi picteze autoportretul în ulei de aur topit, ca o aroganță făcută lui van Gogu ăla într-o ureche .
Aici îmi vin multe idei. Nu știu de unde vin, dar când vin nu mai pleacă și trebuie să le scriu. Sincer, nu credeam că o să scriu trei cărți, că e multe de citit  dar le citește alții că e cărți bune, e scrise cu sângele meu. Oare așa scria și Eminwescu, cu sânge ? Nu cred, că n-avea așa talent. Mi-a zis mie un profesor de pe celular, care a găsit un creion rupt în curtea școlii și a fost condamnat la zece ani de temniță grea, că Eminescu a scris doar o carte în timpul viețiii. Restul e toate după moarte. Atunci cine i le-a scris p-alea prostume? Tot dan pavel?  Acum scriu " Parlamentul lui Becali Europei "sau "Becali parlamentul Europei și parlamentul Romînieii ". Am acesat saitul și mi-am reîmprospătat memoria minții cu discursurile și acțiunile despre care vreau să scriu. De aceea vă rog sămi aprobați 10 ore din alea 30 de sâmbătă pe la prânz, de oarece vreau să maplec mai mult timp deodată în această perioadă de memorie proaspătă .
Vreau să nui zice-ți lui verii mei că e invidioși, că ei nu e scriiitori de cărți ca mine, ei e mai mult cu alba-neagra. Giovani a fost odată pe la școală ca să-și bată un coleg și săi ceară taxă de protecție învățătoarei. Atunci am făcut eu primul schimb de terenuri. Am luat terenul de sport de lângă gogoșerie și le-am dat unul la Brăilița să învețe și copiii să înoate caltfel navea cum scoate mingiea din Dunăre.
Nici  câinele de Borcea să nu afle căși bate și cealaltă nevastă și se supără Memeu că el bătea până acum femei, bătrîni și copii.
Aș vrea ca coperta să fie din platină și pe ea să fie lipite bacnote de 1000 de euro cu chipul meu omorând balaurul, așa cum e la biserică .
Aprobațimi că mă grăbesc să scriu că cică vine DDD și ne termină pe scriitori că vrea să facă o televiziune pe celular . "Dan Diaconescu Indirect, singura televiziune de penitenciar interzisă. "
Așa că camarade comandant, respectă planul tactic că dacă nu, la pauză, te schimb cu Regenkampf sau cu Ana Maria Prodan. Tu alegi ...
Cu respect, george BeCali, scriitor de cărți antumne și sfânt 
PîSî
M-am gândit să fă fac niște gratii de aur și să schimbăm numele din Poarta Albă în Poarta de Aur a lui Becali și s-o apere Arlauskis că oricum l-am condamnat până la vară cu suspendare
1 martie 2015

DOMNIȘOARA ROZMARIN

Domnișoara Rozmarin
avea zâmbetul prea fin
pentru gura ei îngustă
Rareori se purta-n fustă
Și ghicea în viitor
în probleme de amor
Cine-i aprindea un sfeșnic
avea să trăiască veșnic
pe o insulă de zahăr
și avea să scape teafăr
că albinele subțiri
n-aveau ghimpi la trandafiri
Însă într-o zi de iarnă
ierarhia se răstoarnă
și frumoasa domnișoară 
se topește-n primăvară
dând cu var pe pomii uzi
și cu foc pe ochii cruzi
răstigniți pe rotisor
de domnul instigator
Și s-a pornit cavalcada
din Ohio în Nevada
și în genele ei false
ultima chemare arse
de s-au speriat strigoii
și-au fugit în fundul văii
unde lady Rozmarin
cu piciorul ei prea fin
strângea melcii reci în poală
de te scoală după boală
dac-ai fost lovit în plex
de întregul univers
care s-a înclinat puțin
ca să treacă Rozmarin
cu alaiul ei de vise
travestite , sinucise
28 februarie 2015