Cin' mă strigă prin grădină
Parcă-i vântul,nu e vântul
Este mama şi-n lumină
Se învăluie pământul
Ea mă strigă să-mi arate
Cum un pui de rândunea
Cu aripa mică bate
Tare la fereastra mea
Îi dau drumul,intră-n casă
Se aşează pe oglindă
Unde doar Miorlau motanul
Ar dori cumva s-o prindă
Însă eu îl iau de coadă
Şi-i servesc neică-o papară:
-Măi, motane,fii cuminte ,
Stai cu şoarecii pe-afară...
2 martie 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu