Elegia închiderii ușii

Tot ce simt este scris pe zăpadă
tot ce-am visat s-a-mprăștiat în vânt
n-a mai rămas de spus niciun cuvânt
ochii mei au uitat să mai vadă

M-am pierdut în orizontul de lut
pe unde zburau visurile invers
am mers prin mine și mai am de mers
în căutarea timpului pierdut

M-am ascuns sub calota glaciară
pe care patinează demoni trufași
au fugit toate nopțile din oraș
alungate de ultima vară

în care au înflorit cu patimă plopii
ca să moară de spaimă în sânge
încă se aude tăcerea cum plânge
și îngerii noștri, ciclopii

Dinspre suflet mă trage curentul de-atoll
a rămas o ușă trântită, deschisă
pe unde iubirea proscrisă
s-a prăbușit cu patimă-n gol

Nu sunt semne vitale de ură
nu sunt semne vitale-ntre noi
zăpadă-i pe drum, nu noroi
și-o uitare fără măsură

Tot ce-am simțit s-a zdrobit de zid
tot ce-am visat e praf de stele
vine un înger pe urmele mele
vânat de un demon perfid

Închide ușa cât mai sunt îngeri
nu-i lăsa de bazalt să se spargă
nicio inimă nu-i atât de largă
să-nghită tot timpul nesincer



16 februarie 2017

Elegia ultimului sărut

Încă un pas pe marginea timpului alunecos,

dă-mi drumul la mână să pot zbura,

de sus lumea se vede atât de frumos

prăpăstiile sunt inimi adânci, colorate

pe care nu le poți citi,

dar le poți intui bătăile neregulate

M-am desprins, sunt singur aici, printre norii negri,

e o călătorie fără sfârșit, spre nicăieri

Printre iluzii pierdute himerele nu mai strigă,

ziua de mâine
 nu va semăna cu ziua de ieri

Încă un pas, dă-mi mâna ta de aer, 

să pot coborî dintre lumi paralele,

să-mi amintesc cât erai de frumoasă 

în noaptea nesfârșită a vieții mele

Ce frumos se vede lumea de sus, nedrept de frumos,

dar mai am un pas de făcut, unul singur,

nu te teme!

Orchestrele de zăpadă au tăcut,

mi-au zburat aripile singure,

dar voi cădea până la urmă prin vreme

Împrumută-mi din carnea ta o oră, un minut, o secundă,

mâna neîntinsă prin văzduh să ți-o strâng

într-un balans nevăzut,

până când în inima bântuită o să pătrundă

și-am să mă înec într-un ultim sărut

14 februarie 2017

Elegia necunoașterii

Mă pasc pericole inexistente,
prin suflet demonii-s în marș,
boli inventate, boli latente,
își fac în mine ultimul sălaș

Încui lumina într-un ochi de sticlă,
iar noaptea o strecor în buzunar,
căderea lumii mă ridică,
tristețea e la fel în avatar

Sunt milioane de himere
ce-mi sting în inimă țigara,
de-ar fi mai multe geosfere,
și de-ar veni odată vara,

mi-aș vinde ochii pe o floare,
să putrezească de-absolut,
încă sunt viu și viața doare
din clipa când te-am cunoscut...


13 februarie 2017

Elegia îmbrățișării

Cum ninge, Doamne, ce frumos!
De unde vin tristețile acestea?
Miracole se scurg prin os,
Viscolul își reneagă povestea

E odiseea iernii nesfârșite
Din epoca de nedescris,
Ninge cu miresme iubite,
Îngeri de gheață schiază prin vis

Pe unde-o fi răspunsul la-ntrebare?
Pe unde-or fi femeile de fum?
Ne ninge azi din viața viitoare
Ultima poză din album

De ce acum atât de tare doare
Mirarea încuiată la veston,
Iarna îmi dă o altă-mbrățișare
Și ninge cu tristeți de om


12 februarie 2017

Voi n-ați protestat

Când v-au vândut la târgul de sclavi
de ce n-ați protestat în niciun fel?
de ce n-ați fost o clipă bravi?
de ce v-ați încuiat în portofel?

Când v-au luat de lângă părinți
și v-au oferit Vestului gratuit,
atâta doar, ați strâns din dinți
abandonând tot ce-ați iubit

V-au supt rădăcinile, aerul,
în vânt v-au risipit cenușa,
nu v-am auzit vaierul,
nu le-ați trântit peste degete ușa

V-au umilit, v-au strivit bucuria,
v-au despărțit de soții și copii,
un cor al robilor a fost România
bântuită de lașități și stihii

Ați stat cu cuțitul în pântec,
vi s-a spus că așa se cade să fiți,
înmuiați într-un sadic descântec
n-ați protestat preferând să cerșiți

Și acum când copiii sublimi
se ridică împotriva hoției pe față,
vă purtați ca niște haini
sugrumați de propria viață

Lăsați ziua de azi celor deștepți
mergeți acasă, vă strigă ocnașul,
și în poziția de drepți
așteptați să vină poștașul

Să vă aducă o scrisoare de dor
dintr-o viață de altminteri concretă,
e un mesaj din viitor,
viitorul e o altă planetă

Că voi n-ați protestat măcar o dată,
v-ați încuiat în suferințe crunte,
ați acceptat o clasa depravată
ce de zoaie și bale ne umple

Și ne-acuză de marșuri nedrepte,
la ocnă ne-ar trimite pe toți,
protestăm pentru cauze drepte
împotriva armatei de hoți

Să le luăm din mână parafa,
să-i trimitem la munca de jos,
să fluture-n lumină eșarfa
purtată-n privire de omul frumos

Voi n-ați protestat niciodată
părinți sublimi, trăiți cu capu-n jug,
aceasta-i lumea noastră, nu cealaltă,
și vom ara prin suflet cu un plug

Să smulgem buruienile din vară,
să încolțească-n oameni bucuria,
să fie-a noastră-n veci  această țară
și să fim mândri iar de România


11-12 februarie 2017 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (58)

 Ghinion, doar un milion * Lupta împotriva teleormanizării * Onaniștii de televiziune * Sugativele lui Soros * Din folclorul copiilor * Bagabonțeală parlamentară * Noaptea, ca proștii * Jocurile dodonice * România, o amenințare la adresa Rusiei! * Fericiți cei cu paharul plin! * Tom Jones a luat-o la măciuci pe nevasta lui Elvis * Pâine scumpă, circ ieftin * Psihologul violator * Despre lașitate * Desființarea Parlamentului * Tândală senator * Demonii lui Guță * Extratereștrii e prietenii noștri * Tăriceanu judecat pentru rimelul stricat * M-apucă frezoanele... 


Strigături pline de patos și la Cotroceni unde au protestat câteva sute de cetățeni, în numele celor un milion de rătăciți în ceața postrevoluționară, care, fie n-au mai ajuns, fie au uitat să plece de acasă, fie mălaiul n-a fost suficient. Și-n ziua de azi nu se mai dă niciun pensionar-protestatar jos din pat pentru 100 de lei. Morții din Teleorman au zis că nu ies pe frigul ăsta din locuințele lacustre chiar de-ar ploua cu cârnați. Dar ce cântau băieții răi? Iată ce-a înregistrat auzul urechii: ”Jos cu Johannis, trădător de țară!”, ”DNA, fără cucuvea”, ”Ghinion, venim un milion” și alte nestemate de înțelepciune. Cert este că protestatarii de la Cotroceni mint la fel ca politicienii pe care-i votează. Cel puțin la faza cu milionul. Sau or fi strigat ”Ghinion, doar un milion ” și n-a auzit cucuveaua bine. E adevărat, are și ea o vârstă, e acolo de pe vremea lui Iliescu...* În timp ce protestatarii îi urau cele bune , în special de mamă, Werner se dădea cu nailonul pe zăpadă. Asta înseamnă să te doară-n briceag de mapamondul lumii. Ce ghinion pe poporul român, de-a trebuit să aleagă între un doctor veterinar în drept și un meditator în lucrul manual! *  În schimb, protestele de la Guvern n-au fost, inițial, neapărat împotriva unui partid, ci împotriva intenției celor de la butoane de a se purta ca Vodă prin lobodă. Oamenii s-au ridicat împotriva necinstei, a hoției, a ciocoismului, a șmecheriei de colțul străzii, a teleormanizării. Cetățenii vor o conducere onestă, vor în fruntea țării oameni corecți, care să facă suportabil prezentul și plin de speranță viitorul. De asta s-au ridicat sute de mii de oameni în picioare amintindu-și că au coloană vertebrală, nu pentru a-l înlocui pe hoțomanul roșu cu borfașul galben. Evident că profitorii ceilalți n-au pierdut ocazia să tragă cenușa pe turta lor, deși când au fost la cârmă nu s-au dovedit cu nimic mai breji. D-aia i-au părăsit la vot și pe Klaus și pe Cioloș. Nu vă îmbătați cu apă rece, nu pentru voi au ieșit oamenii în stradă, ci pentru demnitatea lor și, implicit, a neamului românesc. Democrația trebuie să meargă mai departe, iar votul din 11 decembrie trebuie respectat. Stabilitatea e esențială. Învingătorii trebuie să intre într-un program de despăduchere, să înlăture ploșnițele penale și să facă un guvern nou, capabil, serios, cu oameni dincolo de orice bănuială, ca să îndeplinească programul de guvernare, pe care majoritatea cetățenilor prezenți la urne (pușchea pe limbă, Livache!) l-au votat. În momentul în care va fi clar că n-au nicio intenție să se țină de cuvânt, mutăm discuția în altă direcție  * Un mare deserviciu l-au făcut demonstranților așa zișii analiști politici, comentatorii de pe canapelele televiziunilor de manipulare și câteva știri. Nu ăia care i-au criticat - de aceea erau plătiți - ci onaniștii care i-au lăudat. Care, de fapt, au fost plătiți pentru a deturna sensul protestelor spre animalele politice de pradă, care stăteau la pândă lingându-și rănile după umilința de la alegeri * Să nu uitați ce spunea un om de spirit: ”O revoluție e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganți și exploatată de escroci”(Paul Bourget). * Un senator USR a tras la aghioase în Parlament, inflamând presa de sub chiloți. Băi, aceștia, de când dormitul în Casa Poporului a devenit o știre? Ce dacă băiatul ăsta bătrân a făcut năniță într-un fotoliu, nu e și el om? Vroiați să-l vedeți ca la Vama Veche, dormind pe nisip cu un PET de 2,5l în loc de pernuță? A profitat și el de situație, a ajuns în înalta societate. Ziceți mersi că nu sforăie, ca majoritatea sugativelor lui Soros. Nu vă mai dați de ceasul morții de imaginea Parlamentului, că oricum mergea demult pe șapte cărări. Noapte bună, domnule Goțiu, și nu pune la inimă că ziariștii, foștii tăi colegi, e invidioși. Atâta doar te rog: când te trezești, pardon de expresie, să nu te-arunci direct în mare printre ceilalți carași cu barbă, că apița nu e prea adâncă în București și s-ar putea să faci bubița...* Din folclorul copiilor: ” Senatorul doarme/Și-a uitat de foame/ Ce să-i dăm noi de mâncare/Bere, whisky sau cafea/ Să doarmă pe unde-o vrea”. Măi, pezevenghilor! * Iohannis a ținut o lecție de dirigenție cu Parlamentul. Golanii au ieșit la o țigară, lingăii s-au făcut că-i  înțeleg glumele răsuflate. Orice ar spune manualul luptei de clasă, profesorii de fizică nu e prea talentați la relațiile dintre metafizică și clitoris, cum erau odinioară revoluționarii de profesie. *  A doua zi, excitat, Parlamentul s-a jucat de-a mama și de-a tata la dezbaterea moțiunii de cenzură. N-au ajuns la orgasm, din cauza impotenței, nici măcar golanii care s-au luat la ștangă de amorul artei, Amorezatul și Divorțatul. Cred că erau puțin luați. * Un derutat PSD susține că sloganul ”Noaptea, ca hoții”, cu care protestatarii îi gratulează pe borfași, nu e corect întrucât, dacă era vară, la ora aia era lumină afară. Bietul om! Cine și-o fi bătut joc de el și l-a trimis în Parlament? Ce suflete haine!Vă dați seama că dacă era în Australia, ordonanța 13 era aprobată dimineața, pe răcoare?! Băi, protestatarilor, gândiți-vă înainte să deschideți gura! Nu faceți ca derutatul Sorin Bota pe care mișcarea de revoluție l-a dat peste cap (e un fel de-a spune, omul folosindu-l pe post de umbrelă ca să-l apere de ploaie)! Voi ce naiba ați învățat la geografie? Numai de Titicaca și Machu Pichu? * Bătălia antiromânească de la Chișinău continuă cu și mai multă înverșunare. Tontonel face ce-l duce capul. Și nu-l duce cine știe ce. Acum s-a luat și de NATO, de parcă NATO ar sta de vorbă cu toți gândacii de Colorado. * În plus, ar  vrea să schimbe și steagul Moldovei. Vrea unul roșu pe care să pască un bour. Dar cum bourii au dispărut demultișor, se va sacrifica domnia sa. * Din cauza scutului antirachetă, devenit operațional în 2016, și a declarațiilor prostești, vădit anti-rusești, ale unor oficiali români, de mai mare sau de mai mică importanță, Rusia consideră România ”o amenințare clară” la adresa securității ei. Nu e bine deloc, iar jocurile dodonice care se desfășoară în Basarabia sunt o consecință a politicii noastre primitive, de stat în genunchi în fața licuricilor mai mari sau mai mici. N-ar fi fost foarte greu să avem relații externe corecte cu Rusia și să pătrundem mai mult pe piața lor. Chiar dacă trecutul recent ne îndeamnă la precauție, trebuie să trăim în prezent și să ne gândim cu mare atenție la ziua de mâine. Dincolo de orice ”garanție de securitate”, care, în general, nu valorează mai mult decât hârtia pe care au fost scrise, Rusia este cea mai întinsă țară a lumii, bogată în resurse, o mare putere militară, și e atât de aproape de noi. Să nu ziceți că nu v-am spus...* Un studiu al consumatorilor (ei își zic psihologi, sanchi!)  de la Universitatea Texas din Austin (SUA, pentru rusofili) a ajuns, după 20 de ani de cercetări, la concluzia că persoanele care nu beau e niște proști. Adică prezintă un risc mai mare de a da colțul decât alea care trag abitir la măsea! Cică doza recomandată pentru a o lungi mai mult este de 3 pahare de alcool pe zi.  Altminteri, ales-bules, chiar și drojdierii o duc mai mult decât ăia de nu bagă deloc material, care, din această cauză, ar fi predispuși și la depresie. Deci au avut dreptate cercetătorii români de la Vaslui care susțineau, cu argumente solide, lichide și vâscoase, că mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie...* Demisia lui Ciordache din funcția de papagal al lui Dragnea n-a mai interesat opinia publică. Nimeni nu i-a mai adresat vreo altă întrebare. * Tom Jones, tataia lui mamaie, se iubește la nemurire cu cotoarba lui Elvis, Priscilla, care, se pare că la cele 71 de toamne încă mai dă pildă la tot cartierul. Dacă mai țineți minte, fi-sa, Lisa-Marie, a fost înhârjată cu Michael Jackson. Pentru scurt timp, c-așa-i la artiștii care se iubesc numai de dragul publicității. Totuși, țin să vă reamintesc că Priscilla asta a fost tare bună de măciuci. Iar după cei șapte ani petrecuți cu Elvis parcă se făcuse și mai bună. *   Creșterea salariului minim a dus la creșterea prețului pâinii. Vor crește și alte prețuri, în special cele din domeniile în care oamenii erau plătiți precum sclavii pe plantație...În schimb, circul politic a rămas la fel de ieftin. * Un obsedat sexual din București, psiholog de profesie (de fapt psihopat), a violat mai multe tinere care veniseră să se angajeze ca secretare. Dilimanul le dădea pastile antistress(!) și le dezbrăca sub pretextul unui control medical...ginecologic. De fapt, își satisfăcea fanteziile bolnave. Cam așa se întâmplă și-n politică, cam asta-i relația dintre politician și alegătorul care crede tot ce i se spune. Și când se trezește din letargie e și controlat și cu banii luați. * Măi, fraților, pe unde o mai fi flota? Dar sistemele de irigații? Pădurile? Combinatele siderurgice? Fabricile? Serele? Combinatele de creștere a porcilor? Băncile românești? Resursele solului, ale subsolului, ale apei? Dar autostrada construită de Bechtel ce-o mai fi făcând? O fi găsit-o cineva, sau zace cine știe prin ce bordel politic, singură și neconsolată? N-aud niciun răspuns. De ce n-ați ieșit de atunci în stradă? Ați preferat să ajungeți slugi la străini, să vă împrăștiați prin lume ca făina orbilor...* Un derutat, filosof de Vaslui, propune retragerea indemnizației pentru cazare în București în cazul tuturor acelora care dorm în Parlament. Ideea e periculoasă, dându-i la temelie democrației de cumetrie fiindcă în felul acesta ar trebui desființat Parlamentul. Dar, poate că n-ar fi o idee rea! * Dar nici cu senatorul Nicolae Bacalbașa, urmașul lui Sinan Pașa, nu ne e ușor, mai ale că a ajuns la concluzia medicală că: ”Această scindare a României există în întreaga lume”. Omul pare într-o permanentă călătorie către el însuși, pe Siret, cu pluta, deși pozează într-un bătrân sfătos, cu mustața flocăită, cum era, în vremuri imemoriale, tipul ăla, Tândală. * Raluca Bădulescu se laudă că nu are fantezii sexuale cu soțul ei. Nici el cu ea. Mai degrabă ar plimba câinii... (Cine e Raluca Bădulescu? Nu știu. Dar nici ea nu știe.) * Cu ocazia schimbării prefixului, Adelina Pestrițu și-a făcut al douăzecilea tatuaj. Băi, frate, fata asta-i nesătulă! * Descoperire demnă de Premiul Nobel pentru Medicină de Garaj: Nicolae Guță, acest Liviu Dragnea al maneliștilor, are în corpul proprietate personală 4-5 demoni, după cum a dezvăluit Narcisa, o fină cunoscătoare a meandrelor concretului  din trupul hartistului. Acu să te ții demonstrații de forță prin platourile televiziunilor culturale! Toate curvele reșapate vor confirma cele spuse, ba, mai mult, vor face ca toți dracii. Singura exorcizare posibilă e cu telecomanda. Că de săpun n-au auzit. * A, dar nu vă povestesc că ne-au invadat extratereștrii! Unde? La Anal D. Norocul a fost că i-a recunoscut clarvăzătoarea Maria Ghiorghiu, care făcea o omletă cu ochi de  șarpe și mătasea broaștei la lumina lunii, și ne-a liniștit. A vorbit ea cu ei și ne-au transmis să stăm liniștiți la tembelizor, că ei e  prieteni cu noi, românii.  Fiindcă nici ei nu sunt mai breji dacă au trebuit să se așeze deasupra spațiului carpato-danubiano-hipnotic. Vedeți, mă, că și extratereștrii e oameni cu suflet?! Ce tot ziceați voi că e verzi, că e periculoși, că ne iau gagicile, și câte și mai câte! E și ei necăjiți c-altfel nu veneau la sărăcia noastră. Mulțumim, tanti Maria, transmite-le că și noi estem prieteni cu ei...* CAP Tăriceanu va fi judecat pentru mărturie mincinoasă. Cu totul surprinzător, procesul nu i se trage de la vreo plângere a vreuneia dintre nenumăratele sale soții. Nici de la minciunile repetate până la obsesie în campania electorală, și nici măcar de la pinochianul  program de guvernare! Necazul i se trage de la niște tovarăși de-ai lui de la liziera pădurii Snagov, catalogați, pe nedrept, de presă, ca fiind ”afaceriști”, ”investitori”, ”prinți”, ”formatori de opinie”.  Într-un cuvânt: găinari. * Un bărbat din Clondiru, jud. Buzău, a murit carbonizat încercând să scoată din flăcări sicriul în care se afla soția sa, pe care o priveghea. Poate că așa le-a fost scris, să plece împreună...* O țigancă din Târgoviște, cu dinții din aur și lanțul de căruță la gât, beneficiară a ajutorului social, are mari probleme cu frezoanele ori de câte ori  e chemată la muncă. ”Dacă muncesc mă ia căldurile, temperaturile, nu pot să muncesc! Mă ia cu capul, mă ia frezoane...” Huș, d-acilea! Aceleași simptome îi împiedică și pe ceilalți romi să lucreze, din cei 300 de beneficiari 280 aducând scutiri medicale. Boală grea, munca! Trăiască Sfânta Lene și ajutorul social! Mă opresc aici, că dacă-i analizez pe toți puturoșii care ciugulesc bani fără să merite, m-apucă toate frezoanele... * Tot despre frezoane e vorba și-n ”Istoria necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteș, așa că ia să vă mai spicuim câte ceva din vremea marii invazii mongole, care, după cum se știe, ne-a pricopsit cu alde  Medelin Voicu, Traian Băsescu și alte bube dulci: ”Tătarii, că altfel colegii mei, cronicarii, n-au vrut a le zice, au ajuns la noi dinspre cnezatele rusești pe care le supuseseră din obișnuință, admirându-le totodată civilizația înfloritoare. E drept că nu mai lăsaseră piatră pe piatră de-a și exclamat Subutai, bătrânul general, privind la ce a mai rămas: ”Băi tovarășilor, e mai rău ca în Cecenia!...” Mulțimea de morți l-a uimit până și pe călugărul Vasile, care se afla pe oriunde era vorba de campanie electorală, fiindcă, după cum o să vedeți, alegerile băteau la ușă și ei habar n-aveau. ”Măi, ce dracu-i aici-zise trimisul Domnului făcându-și cruce cu limba-n cerul gurii-revoluție? Păi tătarii ăștia sunt factori de inflație, tu-i prescura mă-sii...O să ajungă o înmormântare să nu mai coste nimic, de-o să ne treacă pe toți în șomaj tehnic pentru lipsă de rentabilitate. N-o să ne mai solicite nimeni să ținem de colivă sau să cântăm ”Veșnica pomenire”. Și asta ni se trage de la Nelu Diaconescu care a creat precedentul îngropându-și partidul pe neve de nu mai știe nimeni unde să-i aprindă o lumânare...” Dar să-l lăsăm pe filosoful de ocazie de-și zice Călugărul Vasile cu reflecțiile sale pesimiste și să-i urmărim puțin pe drăgălașii de mongoli care erau, paradoxal, factori de progres.Că aveau ăștia o tactică de te lăsau cu ochii ficși în soare. Toată strategia lor economică se baza pe o îndelungată activitate desfășurată în domeniul echitației. Călăreți desăvârșiți, îți creau impresia că i-ai pus pe fugă, atrăgându-te în capcană, după care te trezeai din visul ăla frumos direct pe lumea ailaltă unde chermezele nu se comparau cu cele de pe lumea asta, mai păcătoasă dar mult mai plină de viață. Așa se face că la Rodna, Brașov, Oradea și în alte orășele ale copiilor mari, românii, sașii și ungurii au dansat în jurul focului după cum le-au cântat tătarii. Ne-o mărturisește cu mult simț de răspundere călugărul Rogerius în ”Carmen Miserabile”, că omul, deși sfânt, a fost luat de entuziasmul tătarilor ce lipsiseră de la orele de religie și dus în robie. El a pătruns atât de bine în intimitățile mongolilor încât, după ce le-a câștigat încrederea, a reușit să evadeze și să ne împărtășească nefasta lui aventură ce era să se sfârșească cu o piatră în gură, exact în vremea în care Ungaria a fost măturată de Subutai, iar restul Europei tremura ca piftia așteptându-și decesul. Dar, cum adeseori se întâmplă în istorie, un eveniment neprevăzut îi va schimba cursul... Înainte de asta trebuie să știi, iubite cetitorule, că niște tătari nervoși l-au scărmănat pe Seneslau, iar un alt voievod valah tot de la sud de Carpați, care nu știa să scrie și nu i-am putut admira semnătura olografă, le-a administrat ”săgetătorilor incomparabile” conduși de Cadan și Buri o cafteală soră bună cu moartea. Dar nu din cauza asta s-au întors tătarii din drumul lor spre inima Europei, ci pentru că venise luna decembrie și la ei era revoluție.” (Va urma, v-ați prins, hoțomanilor!)


CONTELE DE MONTE-CRISTO
11 FEBRUARIE 2017
        

Elegia clepsidrei

Ninge cu iluzii stinse în absență,
e un timp cu roțile invers,
golul a căzut în decadență
căutând adrese false-n Univers

Nicio urmă de metempsihoze,
niciun gând venit din avatar,
prin retină curg aceleași poze
dintr-o existență cu un gust amar

Este ora marilor dezastre,
ce se-ascund de teamă în halouri reci,
viscole coboară sadice din astre,
construiesc prin sânge ultime poteci

Să schieze singuri îngerii de sare
nopțile de taină, fluturii proscriși,
poate-o fi mai bine-n viața viitoare
unde plâng albastru zeii sinuciși

Ninge cu secvențe rupte din magie
și se scurg ghețarii fragmentați pe chip,
gândurile ascultă altă simfonie,
iar clepsidra plânge-n lipsă de nisip


9 februarie 2017 

Ninge doar cu tine în decor

În munții inimii zăpezile-s stăpâne,
s-au îngropat toți îngerii-n ninsori 
miresele dansează-n crioline,
e-atât de nelumesc prin serpentine
și ninge doar cu tine în chemări

Trec cerbii cu ninsorile-n copite,
ca într-un marș al zilelor frumoase,
din inimă coboară stalactite
și-mbrățișări fecunde de iubite,
ce s-au ascuns de secole în oase

Mai latră câte-o amintire tristă
din iarna-n care-am viscolit idei,
dar nu e loc pe-această listă
de deznădejdi ce nu există
decât în chipul iernilor-femei

Ce-au nins din viața ce-o să vină,
de parcă ar fi suferit de ger,
cântă orchestra lumii în surdină,
cad manechinele funebre din vitrină,
iar îngerii au evadat din cer

A nins în munți, zăpezile-s albastre,
prin suflet mai schiază câte-un dor,
se-ncuie iarna singură în castre,
e reînvierea înlunării noastre,
și ninge doar cu tine în decor...


8 februarie 2017

Elegia fulgului de zăpadă

Acest fulg de zăpadă ce-n palmă se topește,

înainte de moarte mi-a spus

că a căzut de acolo, de sus,

doar pentru că te iubește

Și a devenit o lacrimă rece,

să-ți amintești 

secvențele cerești

de câte ori amintirea prin suflet îți trece

Și dacă privirea ta de zăpadă l-ar îngheța

înainte de vreme:

nu te teme,

n-ar știi să povestească altceva...

8 februarie 2017

Ninsori definitive

Ninge frumos, ninge patriarhal, ninge definitiv,
Ca-n sălile de bal din tabloul votiv
Pictat la Polul Nord de sufletul meu;
Ninge cu mine, ninge cu tine, ninge cu Dumnezeu

Ninge suprem, ninge cu îngeri, ninge cu ger,
Ca la nunțile întâmplate în al șaptelea cer
Ninge cu-mbrățișări, cu mirese superbe, cu întâmplări,
Ninge cu noi de o mie de ani, de o mie de ori

Ninge ca-n povestea pe care n-am scris-o, dar poate
Am s-o scriu când vor trece ninsorile toate
Prin sângele bântuit de sălbatici strigoi
Și-o să ningem definitiv amândoi


8 februarie 2017