Mă pasc pericole inexistente,
prin suflet demonii-s în marș,
boli inventate, boli latente,
își fac în mine ultimul sălaș
Încui lumina într-un ochi de sticlă,
iar noaptea o strecor în buzunar,
căderea lumii mă ridică,
tristețea e la fel în avatar
Sunt milioane de himere
ce-mi sting în inimă țigara,
de-ar fi mai multe geosfere,
și de-ar veni odată vara,
mi-aș vinde ochii pe o floare,
să putrezească de-absolut,
încă sunt viu și viața doare
din clipa când te-am cunoscut...
13 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu