duminică, 12 februarie 2017

Elegia îmbrățișării

Cum ninge, Doamne, ce frumos!
De unde vin tristețile acestea?
Miracole se scurg prin os,
Viscolul își reneagă povestea

E odiseea iernii nesfârșite
Din epoca de nedescris,
Ninge cu miresme iubite,
Îngeri de gheață schiază prin vis

Pe unde-o fi răspunsul la-ntrebare?
Pe unde-or fi femeile de fum?
Ne ninge azi din viața viitoare
Ultima poză din album

De ce acum atât de tare doare
Mirarea încuiată la veston,
Iarna îmi dă o altă-mbrățișare
Și ninge cu tristeți de om


12 februarie 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu