Ninge cu iluzii stinse în absență,
e un timp cu roțile invers,
golul a căzut în decadență
căutând adrese false-n Univers
Nicio urmă de metempsihoze,
niciun gând venit din avatar,
prin retină curg aceleași poze
dintr-o existență cu un gust amar
Este ora marilor dezastre,
ce se-ascund de teamă în halouri reci,
viscole coboară sadice din astre,
construiesc prin sânge ultime poteci
Să schieze singuri îngerii de sare
nopțile de taină, fluturii proscriși,
poate-o fi mai bine-n viața viitoare
unde plâng albastru zeii sinuciși
Ninge cu secvențe rupte din magie
și se scurg ghețarii fragmentați pe chip,
gândurile ascultă altă simfonie,
iar clepsidra plânge-n lipsă de nisip
9 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu