Tot ce simt este scris pe zăpadă
tot ce-am visat s-a-mprăștiat în vânt
n-a mai rămas de spus niciun cuvânt
ochii mei au uitat să mai vadă
M-am pierdut în orizontul de lut
pe unde zburau visurile invers
am mers prin mine și mai am de mers
în căutarea timpului pierdut
M-am ascuns sub calota glaciară
pe care patinează demoni trufași
au fugit toate nopțile din oraș
alungate de ultima vară
în care au înflorit cu patimă plopii
ca să moară de spaimă în sânge
încă se aude tăcerea cum plânge
și îngerii noștri, ciclopii
Dinspre suflet mă trage curentul de-atoll
a rămas o ușă trântită, deschisă
pe unde iubirea proscrisă
s-a prăbușit cu patimă-n gol
Nu sunt semne vitale de ură
nu sunt semne vitale-ntre noi
zăpadă-i pe drum, nu noroi
și-o uitare fără măsură
Tot ce-am simțit s-a zdrobit de zid
tot ce-am visat e praf de stele
vine un înger pe urmele mele
vânat de un demon perfid
Închide ușa cât mai sunt îngeri
nu-i lăsa de bazalt să se spargă
nicio inimă nu-i atât de largă
să-nghită tot timpul nesincer
16 februarie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu