UN FLUTURE ÎN PALMA MEA PLÂNGEA

Când sufletul din univers coboară

și se aprind luminile în burguri,

iubirea zăvorâtă o să doară,

degeaba trece sania amară

venită de la mine din amurguri

Ce trebuia să fie magica lumină

de la-nceput și până la sfârșit,

a fost un strigăt tragic de drezină,

în care vinovații fără vină

sunt condamnați la minus infinit

În gândul meu un fluture plângea,

simțind că toamna a intrat în transă,

și l-ai zdrobit cu palma, draga mea,

și palma ta a fost atât de grea

că n-a avut sărmanul nicio șansă

Surprins de groaznica cruzime,

spre miazănoapte singur am pornit-o,

am traversat prăpăstia din mine

și te-am strigat dintre ruine,

dar nu m-ai auzit deloc, iubito

Amurgul s-a lăsat instantaneu,

orașul la picioare se stingea,

plângea la ușa închisă Dumnezeu,

plângeam plecând definitiv și eu,

și-un fluture în palma mea plângea...

10-11 noiembrie 2021

ÎN INIMĂ ÎMI PLÂNGE UN ÎNGER

N-am să mai bat la uși de catifea,

pe ultima atât de tare ai trântit-o,

sunt doar o ceașcă amară de cafea

ce s-a vărsat în univers, iubito

Adio, toamna mea de veghe,

adio, nu mai sunt un vis,

voi rătăci fără pereche,

mereu pe sensul interzis

Nimicul mă împrejmuiește,

iertare n-am să cer, de-aș vrea,

că te-am iubit dumnezeiește

și-ai risipit iubirea mea

N-acuz, de unul singur sânger,

iluzii n-am luminii să-i ofer, 

în inimă îmi plânge-un înger 

căzut definitiv din cer

Sunt doar o umbră călătoare

ce te-a însoțit și-n vis, iubito,

dar a strivit-o ușa cu zăvoare,

pe care atât de tare ai trântit-o...

9 noiembrie 2021

NU-ȚI AMINTEȘTI ...

 Nu-ți amintești 

cum ai ucis acel curcubeu?

Ai aruncat toți norii negri

în sufletul meu

N-am înțeles

ce se întâmplă,  

steaua polară

mă izbise în tâmplă

M-am rătăcit prin acele locuri din mine

care atât de tare au durut;

căutam îngerii prin lumină,

dar nu i-am văzut

Ghicitoarele-n cafele negre 

au întors universul în cești,

și-am devenit o iluzie;

nu-ți amintești?!

8 noiembrie 2021

DRUMUL LUMINII

 Cine poate ști care este drumul

luminii prin frunzișul de-amiază?

Dacă renunți la ce iubești,

renunți la tot ce contează

Oare ce vrea îngerul tău păzitor

dacă-ți spune ”așteaptă” 

și când ești singur 

și când ți-e dor?

Oare n-ai așteptat în zadar,

n-ai băut destule cupe de-amar?

Vorbește cu Dumnezeu, dă-i de știre,

Dumnezeu e iubire!

Holograma care-ți spune s-aștepți 

desenează cai verzi pe pereți...

Ai amânat să fii fericit,

până când nisipul din clepsidră s-a isprăvit

7 noiembrie 2021.

CĂRAREA CE DUCEA SPRE INFINIT

Cărarea ce ducea spre infinit trecea prin mine,

un tren de fum neantu-a spulberat,

și când din univers ningea cu tine

un glonț țintit dintre ruine

tot cerul vieții mele l-a întunecat

Pretexte pentru crimă sunt destule

când vrei s-abandonezi visul frumos,

se-nchid staminele-n celule,

pe unde nevăzute libelule

abia de se târăsc pe jos

Chemările de fum, religioase,

sunt însemnări bizare pe pământ,

și până când mormanele de oase

vor însoți vechi zbateri dureroase

călătorim prin viață ca-n mormânt

Iubirea e soluția concretă

în lumea pustiită de valori,

când sufletul îți ține loc de cretă,

trec îngeri de lumină pe planetă

să răsădească în ființă flori

Și toate trec de parcă n-ar fi fost,

se-nstăpânește iarna dintr-odată

și te întrebi de a avut vreun rost

să retrăiești iubirea ca pe-un post,

să nu mai fi întregul niciodată

Da-i prea târziu, în noi se face seară,

se-ntorc cocorii-n universul lor,

cărarea a-nceput deja să doară,

și-o frunză din abis coboară

să moară înaintea tuturor... 

7 noiembrie 2021

DORUL DE TINE

Dorul de tine mă împresoară,

dor sfâșietor,

invadează bătăile inimii,

cotropește universul interior

Mă izbește de pereți fără milă,

îmi strivește sufletul

sub șenilă

Din fiecare noapte face zi,

transfigurată, n-ai să-mi fii

nici acum, nici mâine, nici ieri,

n-o să-mi fii niciodată, nicăieri

Dorul de tine din suflet coboară,

mă macină între pietrele de moară

Din ochi îmi curge albastru,

din gânduri rai,

să reînflorești, dar nu-mi mai ești, 

nici nu mai vii, nici nu mai stai

Sfâșietor.  

Toate rănile întâmplate mă dor.

Dorul de tine,

călătorie dureroasă printre ruine.

Himerele sfidează amurgul

Pretind că nu știu nimic despre dor,

mi-e milă de ipocrizia lor...

7 noiembrie 2021 

UȘA

 În noaptea-n care sufletul s-a stins

bătea un crivăț tragic prin trahee,

în brațe timpul l-ai cuprins femeie

să poți pleca din mine dinadins

S-au smuls din golul marilor înfrângeri

cocorii ce migrau pe-un alt tărâm,

n-ai spus măcar în șoaptă să rămân,

m-ai alungat în liniște să sângeri

Pe axa lumii scârțâiau tramvaie

ce adunau de-a sila călătorii,

țipau sub pragul inimii cocorii

și-un gol istoric se-ntindea-n odaie

Copac nu mai eram, eram cenușă,

jăraticul din mine se topise,

sătul de toate tratamentele prescrise

m-am rezemat cu spatele de ușă

Dar ușa aceea nu ducea niciunde,

era o barieră către infinit,

un semn de carte că ne-am și iubit

prin care numai întunericul pătrunde

O lacrimă de ceară s-a prelins

din ochiul sfâșiat, fixat în grindă,

și s-a tăiat în cioburi de oglindă

în noaptea-n care sufletul s-a stins...

6 noiembrie 2021

CA UN CÂINE E INIMA MEA

Ca un câine e inima mea,

un câine de luptă,

are atâția colți înfipți în ea,

sfâșiată-i și ruptă

Atâtea confuzii, atâtea iluzii

sub cerul neclar,

ca o floare de pelin e inima mea,

ciob spart de pahar

Nu există remedii,

chip de femeie au plasturii,

croitorii de îngeri

abia de-i mai încheie nasturii...

5 noiembrie 2021

DACĂ AȘ FI ȘTIUT CĂ ACELA E ULTIMUL SĂRUT

Dacă aș fi știut că acela e ultimul sărut,

nu s-ar fi sfârșit niciodată

Ți-aș fi sorbit sufletul,

fără să știi,

până la sfârșitul timpului

și încă o zi

Dar n-am știut

și am pornit în călătoria sfâșietoare

prin mine însumi,

până m-am pierdut

Dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

aș fi refuzat

și să mă fi născut

Dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

m-aș fi ascuns

sub cerul inimii colorat

O, dacă aș fi știut că acela

e ultimul sărut,

niciodată nu te-aș fi sărutat...

5 noiembrie 2021

DRAGOSTEA MAGICĂ

Dragostea magică nu se stinge niciodată

indiferent de ce se întâmplă pe pământ;

nu se stinge nici când vine iarna polară,

nu se stinge nici când plouă cu vânt

La brațul unui alt curcubeu,

printre fluturi îmbrățișați de stamine,

îmi erai Dumnezee, îți eram Dumnezeu

și acum doar copacii mai întreabă de tine

Câte întâmplări înălțându-te spre cerul înalt,

câte mirări răvășitoare te-au smuls

din trupul meu de bazalt și te-au dus! 

În urmă îngerii noștri au plâns

Și mi-au povestit când eram căzut la pământ

o întâmplare dintr-un vis dureros,

și-atunci mi-am amintit că dintre toate mincinoasele din lume

tu m-ai mințit cel mai frumos

După care îngerii au zburat până la cer și înapoi

sfâșiind orizontul, lumina albastră;  

îi aud în vis căutând dragostea magică;

dragostea mea, dragostea ta, dragostea noastră...

3 noiembrie 2021