N-am să mai bat la uși de catifea,
pe ultima atât de tare ai trântit-o,
sunt doar o ceașcă amară de cafea
ce s-a vărsat în univers, iubito
Adio, toamna mea de veghe,
adio, nu mai sunt un vis,
voi rătăci fără pereche,
mereu pe sensul interzis
Nimicul mă împrejmuiește,
iertare n-am să cer, de-aș vrea,
că te-am iubit dumnezeiește
și-ai risipit iubirea mea
N-acuz, de unul singur sânger,
iluzii n-am luminii să-i ofer,
în inimă îmi plânge-un înger
căzut definitiv din cer
Sunt doar o umbră călătoare
ce te-a însoțit și-n vis, iubito,
dar a strivit-o ușa cu zăvoare,
pe care atât de tare ai trântit-o...
9 noiembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu