Dragostea magică nu se stinge niciodată
indiferent de ce se întâmplă pe pământ;
nu se stinge nici când vine iarna polară,
nu se stinge nici când plouă cu vânt
La brațul unui alt curcubeu,
printre fluturi îmbrățișați de stamine,
îmi erai Dumnezee, îți eram Dumnezeu
și acum doar copacii mai întreabă de tine
Câte întâmplări înălțându-te spre cerul înalt,
câte mirări răvășitoare te-au smuls
din trupul meu de bazalt și te-au dus!
În urmă îngerii noștri au plâns
Și mi-au povestit când eram căzut la pământ
o întâmplare dintr-un vis dureros,
și-atunci mi-am amintit că dintre toate mincinoasele din lume
tu m-ai mințit cel mai frumos
După care îngerii au zburat până la cer și înapoi
sfâșiind orizontul, lumina albastră;
îi aud în vis căutând dragostea magică;
dragostea mea, dragostea ta, dragostea noastră...
3 noiembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu