marți, 9 iulie 2024

DANSUL IUBIRII

 


 Tăcea întunericul, tăcea,

doar eu îi înțelegeam tăcerea,

o lacrimă din inimă se prăvălea,

o lacrimă amară ca fierea


Anotimpurile se amestecaseră;

eram iarnă și vară,

păsările călătoare plecaseră

în călătoria amară


Hai să dansăm, ți-am zis,

să zburăm cu aripile noastre de ceară spre soare

Știi să dansezi dansul dragostei?

Îmbrățișează-mă și aruncă-te-n mare!


”Niciodată n-am dansat așa, 

legănată de ape. pe stânci,

un rug de flori mi-e sufletul

și-am să mă pierd în ochii tăi adânci


Nu știam acest cântec, e așa de frumos

și de amar ca tine!

Magie absolută de jur împrejur,

ești partea ce lipsise din mine


Să rămânem îmbrățișați

în acest dans dureros

până la sfârșitul iubirii,

până când nisipul clepsidrei 

se va scurge din omul frumos...


7 noiembrie 2022/9 iulie 2024


THE DANCE OF LOVE

Silence lay over the darkness, it lay still,
only I could understand its silence,

a tear from my heart came falling,
a tear as bitter as gall.

The seasons had blended together;
I was winter and summer,
the migratory birds had departed
on their bitter journey.

“Come, let’s dance,” I told you,
let’s fly with our wax wings toward the sun.

Do you know how to dance the dance of love?
Hold me close and throw yourself into the sea!

“I have never danced like this,
rocked by the waves, upon the cliffs;

a pyre of flowers is my soul,
and I shall lose myself in your deep eyes.

I didn’t know this song, it is so beautiful
and as bitter as you!

Absolute magic all around,
you are the part that had been missing from me.

Let us remain embraced
in this painful dance
until the end of love,

until the sand in the hourglass
runs out of the beautiful man…”

7 November 2022 / 9 July 2024


DACĂ TE-AI PUTEA ÎNTOARCE ÎN TIMP

Am o întrebare pentru tine,

îmi spune îngerul surâzând:

dacă te-ai putea întoarce în timp,

ca să retrăiești un singur moment din viața ta,

care ar fi acela?


Nu i-am răspuns;

o lumină albastră dăduse năvală, 

curgea peste mine

și mă îmbrățișa

cu o tandrețe infinitivală


Te rog să-mi răspunzi!,

se auzea îngerul undeva, departe.

Dar eu nu mai eram acolo,

călătoream între viață și moarte

și acea lumină sfâșietoare 

îmi străbătea sufletul

precum o rază nemiloasă de soare


Pășea desculță printre fluturi de lumină,

prin rouă, printre flori sângerii,

iar de jur împrejur 

cântau îngerii


Niciunul nu mă întreba nimic,

era atâta magie în ochiul de fată

că nu mai voiam 

să mai plec nicăieri, niciodată


Numai timpul mă privea pe fereastră

și nu mai știa ce să facă cu mine

Abia de i-am văzut zâmbetul amar

înainte să-și trimită secundele să mă sugrume


”De m-aș putea întoarce în timp, îngere,

i-am răspuns, strivit în colții de lei,

aș fi acea lumină albastră

din ochii ei...”


9 iulie 2024

PRIN SUFLET TRECEA O LUMINĂ ALBASTRĂ

Prin suflet trecea o lumină albastră;

unde se ducea? unde se ducea?

fluturii inimii se izbeau de fereastră,

căutându-te-nfiorați , draga mea


Un sfârșit e un nou început,

îngerii își cereau dreptul la fericire,

îngropasem întregul trecut,

numai noi pe pământ, mistuiți de iubire


Hai cu mine în vis! Hai cu mine

să ne pierdem unul în altul!

Numai zbor de la mine la tine,

să umplem cu iubire neantul!


Lumina nicicând mai albastră,

a pus stăpânire pe sufletul meu,

timpul a sărit pe fereastră,

de jur împrejur Dumnezeu...


9 iulie 2024


A BLUE LIGHT PASSED THROUGH MY SOUL
A blue light passed through my soul;
where was it going? where was it going?
the heart’s butterflies struck the window,
searching for you, trembling, my darling.

An end is a new beginning,
angels claimed their right to joy,
I had buried the entire past,
only we remained on Earth, consumed by love.

Come with me into the dream! Come with me
to lose ourselves in each other!
Only flight from me to you,
to fill the void with love forever.

The light, never more blue than now,
took hold of my soul completely,
time leapt out the window,
all around—only God, infinitely.


sâmbătă, 6 iulie 2024

AVATARURILE GENERAȚIEI DE SUFLET

 

În timp ce România obținea o victorie spectaculoasă, realiza un egal și contabiliza două înfrângeri clare, golaveraj 4 la 6, David Popovici redevenea campion european la 100 și 200 de metri. Mă rog, n-a observat prea multă lume.
Echipa României a fost mediocră. Sufletistă, dar neputincioasă. Au luptat, au dat tot ce au putut, dar ceilalți pot mai mult. N-au reușit să se ridice la înălțimea pretențiilor suporterilor pentru că aceștia au ridicat prea sus ștacheta. Totuși, nu s-au făcut de râs, ceea ce nu e puțin lucru. Au format o orchestră din instrumentiști decenți, dar le-a lipsit pianistul. Cu Ucraina, locul acestuia l-a ocupat Stanciu, dar de la meciul cu Belgia nu s-a mai putut apropia de instrument. Cu un pianist de calitate, orchestra ar putea da spectacole la un nivel respectabil.
Dirijorul Iordănescu și-a făcut treaba, numai că antrenorul secund, Dumnezeu, atât a vrut. Niță a fost ridicat în slăvi pentru niște intervenții corecte, dar a gafat când ne era lumea mai dragă. Horațiu Moldovan, adevăratul artizan al calificării României la turneul final, n-a primit nici un minut de joc. La români, recunoștința e floare rară. Toți au jucat bine, la nivelul lor, merită felicitați, chiar dacă la meciurile cu Belgia și Olanda, păream sparing parteneri. Una peste alta, generația de suflet a creat un sentiment de solidaritate națională pentru toți năpăstuiții sorții. A fost frumos că am putut visa, dar realitatea meciului cu Olanda ne-a readus cu picioarele pe pământ. Vă mulțumim pentru tot, dar mai este mult până departe....

luni, 1 iulie 2024

ARȘIȚĂ

Pământul a crăpat de sete,

pe buze, scoarță de copac,

deasupra lumii țipă un erete

și-n cosmos toate păsările tac


Un soare dezertor ieșit din zare

își scoate ochii din orbite,

ia foc lumina și se-aruncă-n mare

și-n sânge curg oglinzile ciobite


E-o arșiță cumplită, ziua-i vatră

în care ard păpușile de scânduri,

arunc în cosmos cu o piatră

și cad cocorii exilați din gânduri


Deschidem ochii mari, surprinși de păsări,

săgeți de foc se-nfig în cerul lor,

întreaga existență arde-n flăcări

și-n univers se pierde un cocor


Când vine seara, soarele se duce

să ardă alte lumi de nedescris,

noi ne urcăm posomorâți pe cruce

și adormim să pară viața vis...


1 iulie 2024

sâmbătă, 29 iunie 2024

ERAI AȘA DE FRUMOASĂ

 


Ce frumoasă erai!
Și când curgeai prin mine
ca un izvor,
cântau violine, dansau arlechine
și de tine, iubito,
mi-era așa de dor

Și când erai lângă mine,
și când nu erai,
și când vântul te purta
pe aripile lui
în raiul meu sincer,
erai așa de frumoasă,
cum e în noaptea întunecoasă 
un înger


29 iunie 2024 (r)

vineri, 28 iunie 2024

LA FEREASTRA INIMII

 


Un gol imens se-ntinde în idee

și cad în el și nu mă mai opresc,
a înflorit de spaimă-o azalee
și nu te văd să-ți spun că te iubesc
ca la-nceputul lumii clandestine
când înflorise-o stea albastră,
și orice tren care din cosmos vine
te are doar pe tine la fereastră
Și fiecare pasăre suavă
ce taie aerul cu dor flămând,
spune luminii întâmplarea gravă
de-a ne iubi în fiecare gând
Și nu mi-e teamă că de-atâtea ori
o să mă sting pe rugul gurii tale;
să nu rămânem visului datori
mi-arunc în foc cămașa de petale
să nu mai fiu nici om, nici altă fiară
ce-n colți își strânge fluturii, și-n pântec,
să fiu doar înrobirea de vioară
ce-ți intră-n trup și se coboară-n cântec

cum au căzut în grotele ideii
doi îngeri răstigniți pe-un curcubeu;
au înflorit sălbatici călțuneii
deasupra sufletului meu
Și totuși stau de veghe două umbre
căzute de pe cerul spaimei gri,
și toate diminețile sunt sumbre
de câte ori tu pleci și întârzii
Și trag calea ferată înspre tine
și plânge-n amintire-o floare albastră,
că orice gând ce emigrează-n mine
te are doar pe tine la fereastră...

28 iunie 2024 (r)


AT THE WINDOW OF THE HEART
(Translation of “La Fereastra Inimii”)

A vast abyss unfolds inside the thought,
I fall into it, endlessly, and deep—
a frightened azalea has just bloomed, distraught,
yet I can’t see you, to say “my love I keep,”
like at the dawn of our forbidden world
when a blue star blossomed from the dark,
and every train from cosmos, forward hurled,
carries only you—your shadow at the spark.

And every tender bird that cuts the sky,
with hungry longing etched across its flight,
tells light the grave event that passes by:
we love within each thought, both day and night.

I do not fear how many times I’ll fade,
burned on the pyre of your devouring kiss;
to not be debtors to the dream we’ve made,
I cast into the fire my petal dress.

To be no more a man, nor beast with claw
that clenches butterflies within its womb—
to be just the enslaved voice of a viola,
that slips inside your flesh and finds its tune.

As fell into the caves of thought, once more,
two angels crucified upon a rainbow arc,
wild anemones in sorrow rose and swore
their bloom above my soul’s eternal dark.

Yet still, two shadows stand their quiet guard,
fallen from the sky of fear-stained grey,
and all my mornings feel so dim and hard
each time you go and twilight comes to stay.

I pull the railway tracks toward where you are,
a blue flower weeps in memories gone astray—
for every thought that migrates from afar
finds only you—still waiting at the window's ray.

luni, 24 iunie 2024

AMURGUL ÎNGERILOR

Priveam amurgul invadat de îngeri

și mă striga și îmi făcea cu mâna,

și se zbătea în buza nopții luna,

strivită de iluzii și înfrângeri


Tu, inimă, abia mai bați de spaimă,

din cer nu s-a întors nicio solie,

miroase universu-a iasomie

și-s numai eu la cina cea de taină


În loc de nasturi, fluturii încheie

ce-a mai rămas din zborul clandestin,

și de-am putea, chiar ne-am iubi puțin

pe-un pat de flori, iubita mea femeie


Și de atâta patimă să sângeri,

și dorul să ne are ca un plug,

să arzi în mine, ultimul tău rug,

răpusă de iluzii și înfrângeri...


24 iunie 2024

sâmbătă, 22 iunie 2024

DACĂ AȘ MAI TRĂI O SINGURĂ ZI PE PĂMÂNT

Dacă aș mai trăi o singură zi pe pământ,

te-aș chema,

te-aș îmbrățișa,

te-aș săruta

și

aș lua-o de la început

că și în ultima zi de pe pământ

mi-ar fi dor de tine

Și dacă îngerul ar veni,

nu aș pleca cu el,

aș rămâne cu tine

și

aș lua-o de la început;

te-aș îmbrățișa,

te-aș săruta

și mi-ar fi dor de tine...


22 iunie 2024

luni, 17 iunie 2024

DE MÂNĂ NUMAI VÂNTUL TE VA ȚINE

Se poate să fi fost o nălucire,

Ecou al umbrei mele de proscris,

Sau poate-am adormit și a fost vis,

Doar eu să fi crezut c-a fost iubire


Și totuși m-am pierdut pe marea ta,

Corabia de fluturi am condus-o,

Și-ai fost și tu, căci te-am văzut, intruso,

Chiar de-ai fost tu, păreai altcineva


Îmi adormeai în brațe la amurg,

Parfumul tău îmi stăruie în sânge,

Și-n cântecul acela care plânge

Doar păsări călătoare se mai scurg


Atâtea flori s-au prăpădit în glastră

Tot așteptând definitiv să vii,

Dar tu întotdeauna întârzii,

Tu, floarea mea, din toate mai albastră


Și ce-ar fi trebuit să fie veșnic,

O clipă a fost, nimic mai mult,

Surprins de-al inimii tumult,

Abia de-s o lumină într-un sfeșnic


Acum că pleci, reintră în mulțime,

În mine vei rămâne prin ce-am scris,

Tot navigând pe sensul interzis

De mână numai vântul te va ține...


17 iunie 2024