Îmi lipsește să fiu eu însumi,
să-mi iau armele ruginite din plânsu-mi,
să străbat munții, izvoarele
să privesc în ochi soarele
Îmi lipsește arcul meu
cu care am tras săgeată după săgeată
răscolind inimile bolnave,
și calul meu ce-a-mbătrânit în grajd
așteptând să-i duc găleata cu jăratic
și alte potcoave
Îmi lipsește să fiu eu însumi
și ploaia ce se ascundea în plânsu-mi
Îmi lipsește să trag săgeata inimii-n stele
și s-o aud cum se-ntoarce pe urmele mele
spre sufletul ce se zbate
pe drumul înspinat dintre viață și moarte...
20 iunie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu