Și-aici va fi pustiu, va fi pustiu,
În viață s-a făcut așa târziu,
Doar clopote răsună în tragicele nopți,
Nu le răspunde nimeni, toți îngerii sunt morți
Prin suflet bate vântul, corăbiile plâng,
Cad mările-n genunchi, catargele se frâng,
Din nori coboară stele abandonându-și cerul
Și păsările pleacă, și strigă-n răni eterul
Pe unde-o rătăci lumina înspinată?
Amurgul se prelinge ca un surâs de fată
Planeta se învârte să scoată din noroi
Tot ce-au ascuns vremelnic himerele în noi
Și poate, totuși, mâine, întâmplător va ninge
Și-or alerga bezmetic toți îngerii prin sânge
Pustiul se va umple, vor învia și morții
Și se vor strânge fluturi pe marginile cărții...
17 iunie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu